Fanii împătimiţi ai tot mai popularei echipe de baschet CSM Oradea exultă de satisfacţie când pe teren intră Titus Nicoară. Doar e unul de-al lor!

În vară, când şefii clubului au vrut să construiască o echipă şi mai puternică decât cea care tocmai urcase în premieră pe podiumul Ligii Naţionale, Titus a fost prima opţiune. Fiul lui Horea Nicoară, baschetbalist la Dinamo Oradea în perioada de glorie a echipei, plecase încă de la 19 ani să joace în Austria fiindcă acasă nu-i dădea şanse nimeni. După şase sezoane, s-a întors, ca titular!

07 Horea Nicoara.jpgAles, nu impus

Cu un tată baschetbalist de performanţă, nu era greu de ghicit că şi Titus va fi atras de acelaşi sport. Mai ales că încă de mic lua loc în tribune pentru a-l încuraja. La începutul anilor '90, Dinamo Oradea trecea prin perioada de aur, luptându-se cu cele mai bune formaţii din campionat, iar Horea Nicoară (foto) obţinuse o performanţă care l-a situat al doilea, din acest punct de vedere, în istoria baschetului românesc: 69 de puncte marcate într-un meci.

Baschetul, totuşi, nu i-a fost impus, povesteşte Titus. "Până la 14 ani am jucat tenis şi, apoi, timp de un an, am jucat în paralel şi baschet. Am ales să mă concentrez pe baschet. Este un sport de echipă şi este foarte spectaculos. Normal, tata s-a bucurat", povesteşte orădeanul, ajuns acum la 25 de ani.

Ai noştri tineri

Deşi fusese legitimat la CSM Oradea doi ani în Divizia B şi apoi alţi doi în Divizia A, Titus n-a prea avut ocazia să joace alături de "cei mari". Drept urmare, în 2007 a decis să plece din ţară. Spre deosebire de ai noştri, antrenorii străini îi remarcaseră talentul. Avea 18 ani când, datorită performanţelor obţinute la naţionala de juniori a României, a fost ofertat de echipa Arkadia Traiskirchen Lions, din prima ligă a Austriei. A plecat doar după ce a absolvit liceul, la Gojdu, căci părinţii i-au spus mereu că şcoala trebuie să fie pe primul loc.

"La Oradea nu jucam mai mult de 5-10 minute. Când eşti tânăr, nu e atât de importantă partea financiară, ci să joci. Or, în România, ca şi acum, erau foarte mulţi străini, mai bine plătiţi şi cu mai multă experienţă", îşi aminteşte Titus. Baschetbalistul crede că oricărui junior din România îi este greu şi acum să se lanseze. "E mare presiunea pe antrenori pentru rezultate, puţini riscă să joace cu tineri români. Iar în timp aceştia se pierd, chiar dacă sunt talentaţi".

Lângă ai săi

În Austria, unde a rămas două sezoane, Titus a obţinut ce şi-a dorit cel mai mult: a jucat! "E important să nu te plafonezi. Şi la Oradea, deşi nu prea intram pe teren, tot trăgeam de mine în fiecare zi şi mă antrenam în ritm cu străinii. Minutele de joc nu ţi se dau, trebuie să le câştigi", zice Titus.

În 2009, s-a întors în România, dar la Gaz Metan Mediaş, echipă aflată atunci la mijlocul clasamentului şi care pe parcursul a patru sezoane a urcat între primele din Liga Naţională. Cu Gaz Metan, a câştigat de două ori Cupa României şi de două ori bronzul în Ligă. Între timp, a ajuns un stâlp al echipei naţionale, fiind considerat unul din cei mai valoroşi jucători români.

După şase ani de pribegie, Titus a acceptat bucuros astă-vară să revină acasă, la CSM. Echipa e acum una cu pretenţii, după ce sezonul trecut a terminat pe locul al treilea în campionat şi s-a calificat în EuroChallenge. "E frumos să joci acasă, dar şi responsabilitatea şi aşteptările sunt mai mari", spune Titus, satisfăcut că părinţii, iubita şi prietenii îl pot urmări la fiecare meci din sala Antonio Alexe.

Şanse în EuroChallenge

De când a început noul sezon al Ligii Naţionale, Titus este titular aproape de fiecare dată în echipa lui Achim, fiind de altfel singurul din cei trei orădeni ai formaţiei care bifează minute bune pe teren. A şi dovedit că-şi merită locul, înscriind numeroase puncte şi fiind de multe ori declarat jucătorul cel mai eficient din teren.

Cu CSM, Titus joacă şi în EuroChallenge, a treia competiţie valorică europeană de baschet. Pe 19 noiembrie, orădenii au luptat împotriva turcilor de la Royal Gaziantep, o echipă considerată mai puternică, dar pe care totuşi au bătut-o. Orădeanul nostru n-a apucat să marcheze prea mult, căci spre ghinionul lui şi al colegilor s-a accidentat. Va putea să se revanşeze, însă, pe 3 decembrie, când CSM îi va avea ca adversari pe maghiarii de la Atomeromu Paks.

Dacă trec de ei, iar apoi şi de turci în returul de la Oradea, ai noştri au cele mai mari şanse să treacă în următoarea etapă a competiţiei. Iar în faţa alor săi, Titus e pregătit să lupte pentru asta cum n-a mai făcut-o niciodată.