O româncă mutată în America a ajuns în celebrul New York Times cu povestea ei. Cristiana este balerină şi ani la rând a purtat cu ea teama de a recunoaşte că aparţine lumii romilor.
Ea a fost crescută de familie cu frica de a spune că este ţigancă. Pentru a nu atrage privirile pe stradă sau la şcoala, Cristiana Grigore şi-a renegat originile. Le-a recunoscut abia când a ajuns în SUA, unde a înţeles că nu are de ce să se ferească.
Povestea ei a ajuns în New York Times, cel mai mare ziar al Americii şi unul din cele mai importante branduri media de pe planetă.
Cristiana şi-a expus povestea ei, a familiei sale şi a originilor sale pe înţelesul tuturor:
"Eu apartin culturii romilor, dar pentru multi ani mi-am renegat originile. Am crescut in Romania, unde notiunea de tigan inseamna "o persoana angajata in activitati daunatoare sau ilegale". Numele vine din Greaca medievala care inseamna "de neatins", dar a derivat in termeni precum "gypped" sau "gypsy cab", referindu-se la furat si inselat."
"Parintii si bunicii mei cunosc foarte bine stereotipul in care tiganii sunt vazuti hoti sau cersetori si s-au chinuit mult sa ma protejeze. Cand eram mica, mama ma imbraca in haine de culori sterse si ma tuntea atat de scurt incat sa nu mai par un tigan. Tatal meu ma avertiza sa nu fur niciodata si mereu sa fiu alaturi de oamenii inteligenti. Pot intelege de ce bunicul meu, un fierar, era atat de mandru dupa ce a cumparat "un colt din sat" si case pentru copiii sai. Bunica mea era vindecatoare, nu facea magii, dar ducea oamenii bolnavi la cei mai buni doctori din capitala.
"Cu toate acestea, eforturile nu i-au oprit pe parintii colegilor mei de clasa sa ii reproseze invatatoarei ca am primit premiul I, eu, o tiganca. Asta a intarit pararea bunicului meu ca nu au existat niciodata profesori tigani, preoti tigani sau avocati tigani. Si el dorea sa fie ca si ceilalti, dar era constient de granitele invizibile care ii limitau pe romi."
"Am crescut crezand ca este mai bine sa nu ma consider tiganca, desi nu am putut niciodata sa fiu inclusa in societatea "normala". Am invatat ca nu trebuie sa fiu cea mai buna in scoala mea. Dar mi-am ingropat capul in carti si am petrecut ore citind, visand si descoperind o lume noua. Am vrut sa duc o alta viata, diferita, si am asteptat momentul potrivit sa "evadez"."
"Ce am visat in copilarie s-a implinit in 2006, cand am calatorit pentru prima data in afara tarii, in Statele Unite. La 22, o noua lume mi s-a deschis in fata, libera, plina de aventura, dragoste si frumusete. M-am conectat imedtia cu oameni din toata lumea, m-am simtit ca unul dintre ei. Am fost la nunti, la receptii, am purtat haine elegante. Mi-am sucit gatul uitandu-ma spre cer si admirand cladirile inalte din New York, am vizitat muzee in Washington si am ajuns in primul meu campus universitar. Am simtit briza Atlenticului si am respirat aerul Muntilor Apalasi. M-am simtit ca Alice in Tara minunilor... sau ca "O tiganca in tara minunilor". Un prieten cantaret, Nelson Emokpae a compus un cantec pentru mine, intitulat "Printeso, tu cine esti?"
"Am stat acolo 3 luni si chiar inainte sa ma intorc in Romania, a fost un incindent care implica disparitia unor bani. Desi nu am fost niciodata acuzata, frica de faptul ca puteam fi suspectata de furt m-a pus in defensiva. Nu ma asteptam la acest incident si imediat mi-a sarit in fata imaginea pe care incercam sa o fac disparuta a tiganului hot si cersetor."