Născută chiar în castelul de la Balc, dr. Carmen Pantiş vrea să readucă pacientul pe primul loc în Spitalul Judeţean şi se gândeşte să implementeze "şpaga legalizată" a lui Bolojan.

Deşi unii au acuzat că a fost pusă manager doar pentru că e de aceeaşi religie cu preşedintele Consiliului Judeţean, Pantiş susţine că este o profesonistă care are un plan bine conturat şi e hotărâtă să schimbe atitudinea medicilor, pentru că nu mai vrea ca salvarea pacienţilor bihoreni să fie "trenul spre Cluj" sau "maşina spre Debreţin"...

S-a născut în castel

- Cine sunteţi dvs.? De unde veniţi, încotro mergeţi, "a cui" sunteţi?

- Sunt născută în Balc, de fapt chiar în castelul din Balc, pentru că în noaptea de 30 aprilie 1964 singurul loc în care era lumină în sat era castelul, pentru că avea generator. Tatăl meu era inginer agronom, mama contabilă. În 82 am absolvit şefă de promoţie Liceul Sinteza din Oradea. Mi-aş fi dorit să fac genetică şi cercetare în biologia moleculară, dar doamna dirigintă Mihălceanu, profesoara mea de biologie, mi-a spus "fetiţo, locul tău e la medicină". M-am făcut medic şi pentru că tatăl meu a murit în urma unei erori medicale, în faţa mea, la Timişoara.

Am luat admiterea din prima, la Cluj Napoca, şi am terminat în ‘88. Stagiatura mi-am făcut-o la Oradea, la Chirurgie, alături de regretatul dr. Iosif Coş, iar apoi am lucrat ca medic de familie la ţară. În perioada 1994-1999, am lucrat la Unitatea de Primire a Urgenţelor, serviciu proaspăt înfiinţat atunci, iar în 99 m-am specializat în ATI, pentru că mi-am dat seama că e fascinant. Mi-am susţinut lucrarea de doctorat în 2007 în Farmacologie, în 2008 am devenit coordonatorul Programului Transplant Organe la Oradea, iar din 5 iulie 2010 sunt manager interimar al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă. Sunt căsătorită şi am doi copii. A cui sunt? A bolnavilor.

- Oradea e pe primul loc în ţară în ce priveşte donarea de organe. Cum s-a ajuns aici?

- Dr. Hadrian Borcea (n.r. şeful UPU-SMURD) a crezut în mine şi, în decembrie 2007, la o şedinţă cu consiliul medical al spitalului, m-a propus coordonator. Pe atunci, spitalul nici măcar nu era pe lista de program transplant, nu aveam bani. Totul s-a făcut prin eforturile echipei, am lucrat voluntar. Am reuşit pentru că am o echipă foarte bună. Dr. Rodica Gilău, de exemplu, anestezistă, se implică foarte mult în identificarea donatorilor şi menţinerea acestora în condiţii fiziologice.

Apoi, e şi deschiderea absolută către familia celui aflat în moarte cerebrală. La noi, gradul de acceptare este de 70%. În 2008 au fost 7 prelevări, în 2009 - 13, iar anul acesta, în prima jumătate am avut 11, din 23 de donatori identificaţi. Am prelevat cornee, ficat, rinichi, cord, piele, ţesuturi osoase, ligamente şi tendoane.

- Cine sunt donatorii? Mai mulţi tineri sau bătrâni?

- Şi, şi. Cea mai tânără donatoare a fost o fetiţă de 10 ani, resuscitată după un înec. A fost o dramă incredibilă a unei familii care şi-a pierdut două fetiţe. Una a fost scoasă moartă din apă, iar cealaltă, resuscitată, era în moarte cerebrală. Am discutat cu părinţii 4 ore, mi-au spus nu vor să doneze organele. După 6 ore s-au răzgândit. Cel mai în vârstă pacient a fost de 65 ani, dar pe plan european prelevarea de organe se face până la 84 de ani.

- Cum reuşiţi să îi convingeţi pe aparţinători?

- Empatie. Stau la dispoziţia lor 24 de ore din 24, încercând să le înţeleg durerea. Secretul e să îi asculţi şi să nu cedezi niciodată. Dacă ei spun nu, să mai laşi o portiţă. Am avut foarte multe experienţe în care, după câteva ore, s-au răzgândit. Niciodată nu am făcut presiuni asupra lor. Nu au refuzat donarea pentru că nu au vrut să facă un bine. Mai degrabă familiile nu erau convinse de faptul că cel apropiat e în moarte cerebrală.

"Sunt penticostală"

- Succesul legat de transplanturi vă recomandă şi ca manager de spital?

- Recunosc, funcţia de manager este complet diferită, dar consider că rezultatele activităţii mele pot fi o cheie a succesului în activitatea de management. E imposibil să nu meargă, dacă ai o activitate transparentă, cu decizii perfect legale, cu activitatea centrată pe pacient. Practicând axioma că într-o familie dacă doar unul câştigă pierd amândoi, o să fac tot ce-mi stă în putinţă ca împreună cu specialiştii din spital să aplic managementul dorit.

Cred în profesionalismul colegilor mei şi este o provocare extraordinară. Am deja o experienţă reuşită, am făcut ceva într-un spital în care toată lumea a spus "nu, aici nu se va putea face nimic niciodată, n-avem cum să facem, pentru că nu avem un laborator performant, pentru că nu avem o echipă bună, pentru că nu suntem într-un program...".

- Nu are vreo legătură şi faptul că, asemeni lui Radu Ţîrle, sunteţi neoprotestantă?

- Da, sunt neoprotestantă, penticostală. Apreciaţi dvs. care poate fi legătura... Preşedintele Consiliului Judeţean m-a nominalizat şi sunt foarte onorată, dar nu cred că e o legătură neapărată cu orientarea religioasă. N-am făcut niciodată politică, nu sunt membră de partid. Bănuiesc că ecourile legate de activitatea mea medicală şi tăria mea de caracter în anumite situaţii l-au făcut să creadă în mine.

- Credinţa şi profesia merg mână în mână? Pe care aţi descoperit-o prima?

- Am fost ortodoxă, până în ‘92, când m-am căsătorit. Prima oară a fost Medicina. Prin ‘92, la spital am avut o experienţă cu nişte medici baptişti şi din multele discuţii cu ei am înţeles că nu suntem singuri în Univers şi că valorile sunt cu totul altfel. Suntem creaţia lui Dumnezeu şi sunt profund credincioasă.

- Cât de gravă este situaţia Spitalului Judeţean?

- Cea mai gravă problemă e lipsa autorizaţiei sanitare de funcţionare, care atrage după sine imposibilitatea funcţionării decente a spitalului. Lucrăm foarte serios pentru a elabora o restructurare. Nu înseamnă oameni daţi afară, ci vor fi mutate secţii, pentru eficientizarea managementului. Avem un deficit foarte mare de asistente, infirmiere, brancardieri, dar şi de medici, pe specialităţi precum oftalmologie, ortopedie, cardiologie intervenţională.

- Aveţi un plan de acţiuni pe termen scurt?

- Fiind anestezist reanimator şi confruntându-mă cu viaţa şi cu moartea acolo unde nu există loc de negociere şi poveşti, vreau să mă concentrez pe evitarea de pierderi de vieţi omeneşti: în urgenţă, ATI, chirurgie, cardiologie, neurologie. O problemă e la Oradea imposibilitatea de tratament a infarctului miocardic acut. Dacă un pacient nu soseşte în primele 4-6 ore, ca să îi putem face tromboliză, adică să dizolvăm cheagul de sânge care l-a provocat, are şanse foarte mici de supravieţuire. Este transportat de urgenţă la Cluj sau Timişoara, unde se poate introduce un dispozitiv pe artera coronariană, care să permită sângelui să circule. Acest dispozitiv poate fi pus şi la Oradea, dar ne trebuie fonduri.

La fel, la noi nu se face, dar există posibilitatea de a tromboliza şi accidentele vasculare ischemice. Aproape toţi pacienţii cu AVC ischemic rămân pe jumătate paralizaţi. Ar fi fantastic să implementăm programul şi în Oradea, pentru că atunci pacienţii nu ar mai rămâne paralizaţi. Nu este imposibil. Deja s-a discutat cu centre din Ungaria şi Germania pentru a trimite specialiştii neurologi să înveţe procedurile de tromboliză. Un alt proiect e introducerea unei linii de gardă de urgenţă de endoscopie, pentru ca la orice oră din zi şi noapte un pacient cu problemă digestivă să poată fi investigat, iar apoi şi tratat.

- Ideea descentralizării spitalelor e bună?

- Descentralizarea a fost un act de mare curaj din partea ministrului Sănătăţii, cu profunde semnificaţii. Cred că medicina din Oradea şi Bihor se poate ameliora, pentru că avem şi specialişti, şi sprijin de la Consiliul Judeţean. Fără Spitalul Judeţean lucrurile nu se vor putea desfăşura foarte bine, deci trebuie adoptată o strategie comună cu celelalte spitale orădene. Trebuie să profităm la maxim, deoarece deciziile noastre se vor reflecta în sănătatea bihorenilor de acum până-n 50 de ani.

"Punem coplata"

- Care sunt principalele probleme ale sistemului?

- Subfinanţarea, proasta gestionare a banilor publici, mentalitatea cadrelor medicale care este inadecvată, lamentările că pentru bani puţini trebuie să lucreze mult, ineficienţa. Toată lumea uită de pacienţi. Atitudinea nu costă bani. În primele zile, de exemplu, am găsit multe disfuncţionalităţi de management, constând în lucruri care se pot rezolva fără bani sau cu bani mărunţi: repararea unui lift defect aproape de 2 ani, din ianuarie 2009. Pentru ca acest lift să funcţioneze trebuiau plătiţi 1.600 lei. Cum s-a putut lua decizia ca aparţinătorii să meargă pe jos până la etajul 8?! Este o decizie pe care nici nu ştiu cum s-o caracterizez!

- De ce obiceiul ăsta al şpăgii pentru doctori? Şi care e remediul? Agreaţi soluţia coplăţii propusă de primarul Bolojan?

- Cred că este mai ales dorinţa pacientului de a se recompensa faţă de medic, un gest, în fond, total necondiţionat. Se ridică aspecte de o gravitate maximă, însă, atunci când intervine condiţionarea pentru actul medical. Remediul e funcţionarea după protocoale şi reguli transparente. Soluţia propusă de primarul Bolojan este curajoasă şi poate fi rezolvarea mult aşteptată. Mă gândesc să o implementăm şi la Spitalul Judeţean, pentru pacienţii care preferă să fie operaţi de un anumit medic, mai ales dacă este foarte solicitat.

- Aveţi de gând ca, după cele două luni de interimat, să candidaţi pentru acest post? Dacă lumea politică nu vă mai vrea?

- Da, sigur că o să mă prezint la concurs. Nu pot să cred că lumea politică nu doreşte să se salveze sistemul de sănătate bihorean şi să mergem în continuare pe principiul că pacienţii să se trateze în Cluj, Timişoara sau Debreţin. Asta vreau să stopez.

- Care credeţi că a fost cel mai bun manager al Spitalului Judeţean, dacă a fost vreunul?

- Nu pot aprecia prestaţia foştilor manageri. Spitalul e într-o situaţie foarte dificilă...

- Aveţi un model în viaţă? Pe cine şi de ce?

- Nu e vorba de o persoană anume. Este modelul biblic.

CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte

Florian Bodog - ambiţios şi perseverent
Hadrian Borcea - creator de standarde medicale pentru salvarea de vieti omeneşti
Radu Ţîrle - lider cu viziune şi caracter integru
Ilie Bolojan - eficient în administrarea schimbării, rapid în luarea deciziilor
Cseke Attila - curajos prin decizia de a aplica descentralizarea
Marius Pîrcioagă - cooperant, disponibil pentru rezolvarea problemelor din sistem