Colegiul Național Emanuil Gojdu, o unitate de învățământ importantă din Oradea, aniversează 103 ani de la înființare, în 5 octombrie 1919 aceasta deschizându-și porțile cu denumirea Liceul clasic-modern „Emanuil Gojdu”.
În ziua aniversării, Muzeul Țării Crișurilor a transmis o informare bogată despre istoria școlii, semnată de dr. Cristina Liana Pușcaș.
Fuziune cu liceul real
Conform detaliilor adunate de aceasta, în 1919, statul român a preluat Școala Arhireală de Stat și s-a creat Liceul Real Român de Stat. În același an, Resortul de culte și instrucție publică al Consiliului Dirigent, prin actul oficial nr. 5742 din 16 iunie 1919, hotărăște înființarea în Oradea-Mare a primului liceu românesc, Liceul „Emanuil Gojdu”, începând cu 1 septembrie 1919.
Prin decizia 7569/1919, Ioan Pop, profesor de limbi clasice, este numit directorul Liceului clasic-modern „Emanuil Gojdu”, care a funcționat, timp de un an, în edificiul Școlii normale de stat pentru Băieți „Iosif Vulcan”, situat în curtea sălii de sport, dinspre Cele Trei Crișuri.
„Pe 2 octombrie 1919 a avut loc constituirea corpului profesoral. Cum înscrierea elevilor a continuat și în luna septembrie, deschiderea solemnă a anului școlar, la nou înființatul Liceu clasic-modern „Emanuil Gojdu”, a avut loc pe 5 octombrie 1919. În toamna anului 1920, Liceul Real Român a fuzionat cu Liceul clasic-modern „Emanuil Gojdu”, iar noua instituție s-a mutat în clădirea de pe strada Spiru Haret și Aleea Romană, unde funcționează și azi”, a transmis MȚC.
Sediu de 488.000 de coroane
Clădirea liceului s-a construit în anul 1896 și a fost prevăzută cu demisol, parter și două etaje. Edificiul a fost realizat după planurile inginerului șef al orașului, Busch David, și ale inginerului Knapp Ferenc, ultimul fiind și executantul lucrării. Valoarea investiției s-a ridicat la 488.000 coroane.
Odată cu școala, s-a construit și sala de sport, după proiectul inginerului Busch David. Împreună cu sala de gimnastică, imobilul avea, inițial, 45 de încăperi.
Clădirea de pe colț, de pe strada Cele Trei Crișuri, a fost construită în 1894, de familia Sonnenwirth, pentru locuințe. Achiziționarea ei este aprobată de către Comitetul Școlar prin Procesul-verbal nr. 174 din 9 mai 1938 și va adăposti secția maghiară. Elevii intrau pe poarta nr. 3, din strada Cele Trei Crișuri, în curtea sălii de gimnastică. De aici se putea intra în curtea Liceului „Emanuil Gojdu”, printr-o poartă masivă de stejar, respectiv în curtea Școlii Normale „Iosif Vulcan”, printr-o poartă similară.
În perioada interbelică, averea liceului consta într-o bibliotecă pentru uzul cadrelor didactice, care conținea cărți vechi de pe vremea regelui Matei Corvin și cronici vechi maghiare, precum și colecții de reviste. Erau amenajate biblioteci în fiecare sală de clasă, iar școala mai deținea un laborator de fizică și chimie; o colecție de științe naturale; sală de gimnastică; sală de muzică; atelier de fotografie; atelier de lucru manual; hărți geografice și istorice; colecția sălii de desen și sala de religie.
Cu internat
Internatul liceului, în 1921-1922, avea o capacitate de 130 elevi, precizează dr. Cristina Pușcaș.
Elevii trebuiau să aducă fiecare alimente în natură: 300 kg grâu, 100 kg porumb, 150 kg cartofi, 20 kg fasole, 6 kg untură, 2 metri cubi lemne, 30 ouă, un prosop pentru bucătărie, un sac, o linguriță, o furculiță, un cuțit, 2 farfurii de tablă. Mai aveau de achitat și o taxă de 500 coroane.
„Țara visurilor noastre”
În martie 1926, profesorii liceului au decis să se constituie în asociația culturală Universitatea Liberă „Emanuil Gojdu”, a cărui președinte a fost Teodor Neș. Scopul său a fost desfășurarea de „propagandă culturală în orașele și satele din județul Bihor și educație artistică și sportivă a elevilor”.
La inițiativa profesorului Augustin Cosma, în decembrie 1937, apare revista școlii „Țara visurilor noastre”, care s-a bucurat și de apreciarea istoricului Nicolae Iorga.
În urma Dictatului de la Viena, liceul supraviețuiește doar cu o secție română în cadrul Liceului „Szent Lazslo”.
Din nou Gojdu
După cel de-al Doilea Război Mondial, în 5 decembrie 1944, ia ființă Liceul Român de Stat, iar din septembrie 1945 redevine „Emanuil Gojdu”.
În perioada 1 aprilie 1946 - 26 iulie 1948, școala este confesionalizată, purtând denumirea de Liceul confesional ortodox român. Anul următor, pe 14 noiembrie 1946, în clădirea liceului s-a deschis Școala muncitorească serală a organizației județene a Partidului Comunist Român.
Liceul, devenit, în 1948, Școala medie nr. 1, a fost mutat, în 15 iulie 1950, în imobilul de pe strada Republicii nr. 13, fosta Casă Națională (Hotelul Széchenyi), care până în 1948 a fost proprietatea Episcopiei ortodoxe române din Oradea. Din iulie 1950, întreaga clădire de pe malul Crișului a fost ocupată de către Facultatea muncitorească, până în august 1955, când liceul a revenit în vechea sa clădire cu cele trei corpuri. Instituția școlară a purtat și numele de Liceul de Matematică - Fizică „Emanuil Gojdu”.
În februarie 1970, cu prilejul centenarului trecerii la cele veșnice a patronului spiritual al școlii, redevine Liceul „Emanuil Gojdu”.
În cei peste 100 de ani de istorie ai liceului, pe porțile școlii au trecut circa 21.000 de absolvenți, dintre care 20 au ajuns academicieni: Mircea Malița (matematician), D.R. Popescu (scriitor), Caius Iacob (matematician), Dorin Mircea Stelian Poenariu (fizician), Titus Popoviciu (scriitor) etc.