Teatrologul român George Banu, fost profesor la Sorbona, s-a stins din viață la vârsta de 79 de ani, au anunțat Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român.
„În panoplia marilor personalități”
„Cu adâncă tristeţe am primit vestea că marele om de teatru George Banu a murit astăzi, 21 ianuarie. A fost o onoare să îl cunosc pe cel a cărui voce a fost, în teatrul românesc şi european, printre cele mai respectate şi apreciate, un exemplu profesional demn de urmat pentru noi. George Banu a avut o activitate impresionantă şi se situează în panoplia marilor personalităţi ale acestui popor, care prin toată munca lor au onorat cultura română, iar nouă ne rămâne datoria de a-i cinsti memoria aşa cum se cuvine! Condoleanţe familiei şi tuturor celor apropiaţi! Dumnezeu să-l odihnească în pace!", a transmis ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu.
„Ne luăm rămas bun de la George Banu, reputat scriitor, teatrolog și profesor universitar stabilit la Paris, membru de onoare al Academiei Române din 2013. Cu o bogată activitate didactică și editorială dedicate teatrului și o înclinație deosebită pentru estetica și teoria spectacolului, poetica teatrală sau istoria teatrului, George Banu a fost distins de-a lungul timpului cu numeroase premii și titluri academice sau de stat. Institutul Cultural Român i-a acordat, în martie 2018, Premiul de excelenţă în arte şi cultură”, a scris Institutul Cultural Român.
Oaspete în Oradea
În 2022, teatrologul a ajuns în două rânduri la Oradea. Întâi, în luna mai, în cadrul Conferințelor Dilema Veche, unde a vorbit despre volumul său „Viață și teatru pe Scena lumii”.
„Motivul (n.r. - din titlul cărții) este împrumutat de la Shakespeare. Suntem cam toți actori pe scena lumii. La un moment dat, actori și spectatori. Această dublă situație încerc să o restitui în micile mele texte. Uneori vorbesc despre întâlniri cu personaje, cum ar fi cele cu Marcel Iureș, că e aici (n.r. - invitat și el al conferințelor de la Oradea). Discuțiile cu artiștii pentru mine au fost întotdeauna foarte importante. Profesorii mei n-au fost cei cu diplomă de profesor, ci cei cu diplomă de prieteni. În această carte încerc să restitui experiențele afectuoase pe care le-am avut în teatru, iar, pe de altă parte, să vorbesc și despre teatralitatea lumii, despre oamenii politici care joacă personaje, despre contaminarea vieții de către teatru...”, spunea atunci George Banu.
Apoi, în luna octombrie, George Banu s-a întors la Oradea în postura de invitat la Colocviile Muzeului Țării Crișurilor.
De asemenea, cu mai mulți ani în urmă, George Banu a contribuit la realizarea pe scena orădeană a trilogiei „În inima nopții”.
„Am aflat astăzi cu tristețe că reputatul teatrolog George Banu a plecat dintre noi. Lumea teatrului a pierdut om valoros, de o cultură și o bunătate incomensurabile. Domnul George Banu a trecut mereu cu prietenie pragul Teatrului „Regina Maria” și a colaborat, alături de Gavriil Pinte și Monique Borie, la trilogia „În inima nopții”. Ne înclinăm! Odihnă veșnică!”, a transmis sâmbătă seara și Teatrul Regina Maria din Oradea.
O carieră bogată
Născut la 22 iunie 1943, în București, George Banu a urmat cursurile Academiei de Teatru din București, iar din anul 1974 s-a stabilit în Franța, unde a continuat cariera universitară începută în România.
În 1981, a publicat volumul de referință „Costumul de teatru”, precum și cartea „Brecht ou le petit contre le grand”, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. Câțiva ani mai târziu, în 1984 și 1990, a obținut, din nou, același premiu, pentru „Le théâtre, sorties de secours” și „Le Rouge et Or”.
Între anii 1990-2000, a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor.
George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007.
A fost președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universități din Europa. Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi.
El este și autorul unei trilogii plasate la confluența dintre teatru și pictură: „Le Rideau ou la fêlure du monde” (1997), „Cortina sau fisura lumii” (Humanitas, 2012), „L'Homme de dos” (2000), „Spatele omului” (2008) și „Nocturnes” (2005). Opera sa critică este dedicată regiei moderne și personalităților precum Brook, Strehler sau Grotowski.
A condus revista „Alternatives Theatrales”, iar în martie 2013 a primit poziția de membru de onoare al Academiei Române. A fost desemnat de asemenea cetățean de onoare al orașelor Bologna și São Paolo, obținând și Premiul de Onoare al AICT (2006) și Premiul Special al Festivalului Shakespeare (2012).