Birocraţia excesivă şi obtuzitatea funcţionarilor din Universitate l-au determinat pe lectorul Mihai Maci să facă o sesizare Senatului instituţiei, arătând cum a fost plimbat, timp de o lună, de cinci ori la Biroul Resurse Umane, pentru a obţine o banală adeverinţă de vechime.

Epopeea unei adeverinţe

Potrivit sesizării transmise forului legislativ al Universităţii, lectorul de la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene arată că a fost invitat să ţină ore la Univeristatea Babeş-Bolyai, motiv pentru care, la începutul anului universitar, a depus la Senat o cerere pentru a primi acceptul să predea în afara campusului orădean, aşa cum Legea Educaţiei prevede.

Între timp, Universitatea din Cluj i-a cerut o adeverinţă de vechime, necesară pentru a-l putea încadra ca profesor asociat şi pentru a-l putea plăti, în regim de plata cu ora. Când s-a dus la Biroul Resurse Umane al Universităţii din Oradea să-şi ceară adeverinţa, de altfel un act banal, Maci a avut prima surpriză: i s-a cerut să aştepte până când Senatul îşi dă acordul să predea la Cluj. "Am considerat că acest răspuns este îndreptăţit şi am aşteptat", arată lectorul.

Ulterior, cu hotărârea de Senat primită chiar de la preşedintele Sorin Curilă, Maci s-a dus la acelaşi birou. A doua surpriză: uşa era închisă! "Uşa era închisă (pe dinlăuntru), întrucât se lucra (poate mă înşel la număr) la "legea 84" şi era anunţat un program fără măsură comună cu programul meu", spune Maci. Ulterior, lectorul a aflat că ar fi trebuit să primească un mail prin care era anunţat că Biroul Resurse Umane şi-a redus programul cu publicul, dar, susţine el, acest mail nu l-a primit.

Azi nu...

După câteva zile, s-a dus iar la acelaşi birou. De data aceasta, l-a găsit deschis, dar tot nu şi-a putut rezolva problema. Funcţionarele de acolo i-au cerut hotărârea de Senat tipărită, pe care de data aceasta lectorul n-o avea la el, dar le-a indicat pagina de internet a Universităţii unde aceasta poate fi consultată, toate hotărârile Senatului fiind de altfel postate pe site-ul instituţiei.

"Am insistat şi s-a găsit pe site-ul Senatului, dar – mi s-a spus – trebuie să fac o cerere pentru a mi se elibera adeverinţa în cauză. Am întrebat dacă solicitarea mea, în persoană, nu e suficientă. Mi s-a răspuns că nu şi trebuie să fac cererea şi, apoi, a doua zi o pot lua de la registratură. Toate acestea pentru o simplă adeverinţă de vechime!", povesteşte Maci. Aşadar, pentru un act care în mod firesc şi eficient ar trebui eliberat pe loc, funcţionarele l-au făcut să treacă de cinci ori pe la Biroul Resurse Umane într-o singură lună.

"Peste o lună de zile, cinci paşi procedurali şi tot cinci drumuri în administraţie. Încă o dată: pentru o simplă adeverinţă de vechime! Deranjată de impacienţa mea, doamna care conduce Serviciul de Resurse Umane (îmi cer scuze, nu-i ştiu numele) mi-a explicat că dânşii au foarte mult de lucru şi că "acestea sunt procedurile"", mai scrie Maci, în sesizarea transmisă Senatului.

Cum sunt trataţi studenţii?

Lectorul, care şi în alte rânduri a reclamat birocraţia excesivă din sistemul de educaţie, arătând cum dascălii pierd timpul scriind pagini întregi de rapoarte şi raportări, mai arată în sesizare că universităţile nu sunt maşinării de procesat hârtii, iar serviciul Resurse Umane, ca şi altele tehnice ale instituţiei, ar trebui să aibă publicul în centrul atenţiei.

"Mi s-a întâmplat adesea să mi se spună – fie de studenţi, fie de cunoscuţi care au avut de-a face cu Universitatea din Oradea – că au nimerit în faţa unor uşi închise sau că au fost daţi afară de personalul ocupat cu treburi urgente", scrie Maci, arătând că, dacă un cadru didactic umblă o lună pentru "o amărâtă de adeverinţă", "e uşor să ne dăm seama cum sunt trataţi nişte copii de 18 ani şi părinţii lor veniţi din rural".

Maci mai arată că "procedurile" ar trebui să uşureze activitatea din Universitate, nu să o încurce, dar şi că obţinerea unei adeverinţe banale pare o activitate la fel de complexă, în termeni de cheltuieli de resurse şi energie umană, ca şi elaborarea bugetului anual al Universităţii.

Jos cenzura!

În finalul aceleiaşi sesizări, Maci mai atrage atenţia şi asupra unei alte probleme întâlnită recent. Mai precis, despre faptul că studenţii care administrau grupul de Facebook "Universitatea din Oradea" au fost somaţi de prorectorul Ligia Burtă să schimbe denumirea, întrucât nu au acordul conducerii pentru a folosi numele instituţiei.

În acest context, Maci s-a "autodenunţat", arătând că el, la rândul său, a fost în licee şi a vorbit despre Universitatea din Oradea, fără să fi cerut vreodată acordul instituţiei. "Bănuiesc că şi colegii mei sunt în aceeaşi situaţie; astfel că aceste lucruri pot fi luate în considerare de Senat şi – dacă nu respectăm procedura – ni se pot face nişte imputări salariale atunci când mergem să promovăm Universitatea", scrie, cu fină ironie, Maci.

Lectorul subliniază şi dubla măsură a prorectorilor: "Când Universitatea a fost angrenată în penibile scandaluri publice, conducerea nu a protestat şi nu a disociat public imaginea instituţiei de cea a persoanele care o dezonorau".

Preşedintele Senatului, Sorin Curilă, a declarat marţi pentru BIHOREANUL că sesizarea lui Maci a fost analizată luni în şedinţa Senatului universitar, iar forul a decis să o transmită conducerii executive a Universităţii. "Vom transmite o adresă către structura executivă, cerând să stabilească dacă situaţia prezentată este reală şi să stabilească măsurile organizatorice care se impun pentru o funcţionare eficientă a serviciului respectiv, cerându-le totodată să ne comunice şi răspunsul", a declarat Curilă.