Academicianul Marius Sala, lingvist cu o prodigioasă carieră internaţională, vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2006-2014 şi director al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iodan – Al. Rosetti" peste 20 de ani, a murit duminică, la vârsta de 85 de ani, scrie news.ro.
Născut în 1932 la Vaşcău, judeţul Bihor, Marius Sala a urmat studiile liceale la Beiuş, iar pe cele universitare, la Facultatea de Filologie din Universitatea din Bucureşti. A făcut stagii de specializare în Franţa, Suedia, Cuba, Columbia, Peru şi Venezuela. În 1967, a devenit doctor în Filologie, iar în 1974 a primit titlul de doctor docent. Imediat după absolvirea facultăţii, la vârsta de 23 de ani, a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ din Bucureşti, în cadrul căruia a activat peste 60 de ani şi al cărui director a fost din 1994 până în 2017.
Cercetările sale au vizat domenii ca lingvistică romanică, hispanistică, istoria limbii române, lingvistică generală, dialectologie română, onomastică.
A scris peste 300 de lucrări, studii, articole, cărţi de autor sau în colaborare, publicate în ţară şi în străinătate. În paralel cu activitatea de cercetare a dezvoltat o bogată carieră universitară. A ţinut cursuri şi seminarii la Universitatea din Bucureşti, în perioada 1963-1973, la Universitatea de Vest din Timişoara, începând din 1996, şi la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“, din anul 2000. A fost profesor invitat la universităţile din Malaga, Heidelberg, Madrid, Mexico City, Köln, Frankfurt, Oviedo, Udine şi Lima.
A fost redactor-şef al celor mai importante reviste de lingvistică editate de Academia Română - Limba română, Revue Roumaine de Linguistique şi Studii şi cercetări lingvistice. Membru în comitetul de redacţie ale revistei Bulletin de la Société Roumaine de Linguistique Romane şi în consiliul de conducere al revistelor internaţionalen Iberoromanica (Tübingen), Anuario de Lingüística Hispánica (Valladolid), Lexis (Peru).
Odată cu alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române, în 1993, a deţinut o serie de funcţii şi a coordonat importante proiecte şi programe: a fost preşedinte al Comisiei de cultivare a limbii române a Academiei Române, redactor responsabil al lucrărilor „Dicţionarul limbii române”, „Mic dicţionar academic”, „Dicţionarul etimologic al limbii române”, „Istoria limbii române”, şi organizator, începând cu 1995, al ciclului de conferinţe bilunare ale Academiei Române „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor“.
Marius Sala a activat şi într-o serie de organisme naţionale şi internaţionale dedicate studiului limbilor romanice, atât ca membru, cât şi în calitate de coordonator: a fost director al Biroului din România al Uniunii Latine, director al Pavilionului României la EXPO’92 de la Sevilia şi la EXPO’98 de la Lisabona, membru de onoare în Biroul Societăţii de Lingvistică Romanică; membru în Comitetul Internaţional al Atlasului Lingvistic Mediteranean, în Comitetul Internaţional de Ştiinţe Onomastice, în Comitetul Internaţional Permanent al Lingviştilor, în Comitetul Atlasului Lingvistic Romanic. Coordonator pentru România al proiectului PATROM.
În 1978, a fost ales membru corespondent al Real Academia Española, apoi, membru al Instituto Mexicano de Cultura (1981), al Academia Nacional de Letras din Uruguay (1994) şi al Academia Peruana de la Lengua (2004).
A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi româneşti, între care Universitatea de Vest din Timişoara (1999), Universitatea din Oradea (2000), Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad (2001), Universitatea din Craiova (2002), Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava (2005), „Dunărea de Jos“ din Galaţi, „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.
A obţinut de trei ori Premiul Academiei Române (1970, 1981, 1989) şi i-a fost decernat Premiul Centenarului Academiei Mexicane (1975).
Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Comandor, în anul 2000, avansat în grad de Ofiţer în 2009. Tot în 2009 a primit Trofeul „Celebritatea anului pentru cercetare“.
Activitatea sa ştiinţifică a fost recunoscută şi recompensată şi pe plan internaţional: a fost distins cu titlurile Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana (Italia, 2004), Officier de l’Ordre de la Couronne (Belgia, 2008), Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2011), Chevalier de l’Ordre National de la Légion d’Honneur (2013).
Academia Română l-a ales membru corespondent în 1993, iar în 2001, membru titular. În 2006 şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema „Cei doi stâlpi ai înţelepciunii“. În perioada 26 aprilie 2006 – 24 aprilie 2014 a deţinut două mandate de vicepreşedinte al Academiei Române.