În luna martie, arătam aici, într-un articol intitulat „Acum e-Sigur: e pe ciupeală!”, cum un sistem de monitorizare a traficului prin camere fixe ce trebuia să fie funcțional încă de la începutul anului 2025 se aplica în pur stil românesc.
În loc ca sistemul integrat de camere fixe să funcționeze, aplicarea e-Sigur presupunea ca 700 de camere mobile să fie amplasate pe marginea drumului, iar polițiștii care le operau să se ascundă prin boscheți. Imaginile generate de camere erau prelucrate de un compartiment specializat al Poliției Rutiere, unic la nivel național.
De atunci au trecut șase luni și nimic nu s-a schimbat. Cu toate acestea, când vecinii noștri bulgari au anunțat că în țara vecină și prietenă a devenit funcțional un sistem electronic care permite calcularea mediei vitezei pe un sector de drum, cele mai înalte caschete ale țării au ieșit imediat în mass-media anunțând pompos că și la noi va fi la fel, fără a ne spune când se va întâmpla acest lucru.
Până atunci, însă, e interesant de arătat cum funcționează astăzi e-Sigur într-o societate complet diferită de cea din martie 2025, o societate în care tăierile bugetare și economia la sânge au devenit principii de bază. În acest context, e-Sigur nu se dovedește a fi doar un sistem penibil și bazat numai pe ciupeală, așa cum am arătat în luna martie, ci și un sistem profund ineficient, ale cărui costuri sunt nejustificate.
În concret, polițiștii rutieri, în loc să opereze cu un radar „clasic” și să aplice amenzi pe loc celor prinși că depășesc viteza legală, instalează un radar pe trepied pe marginea drumului, pe care îl păzesc la propriu să nu dispară - doi polițiști rutieri ascunși păzind un radar la marginea drumului în plină criză economică este o imagine ce poate fi lesne transformată în sursă inepuizabilă de glume!
Iar risipa nu se oprește aici. După încheierea „misiunii”, patrula se retrage, iar imaginile sunt prelucrate de alți polițiști aflați într-un centru special, care vor trebui să inițieze o corespondență cu proprietarul mașinii pentru a afla autorul real al contravenției. Abia după aceea se va putea întocmi procesul-verbal de sancționare ce va fi trimis prin poștă contravenientului.
În concluzie, un sistem bun în teorie este aplicat practic în pur stil mioritic, generând costuri nejustificate la bugetul de stat și glume pe seama polițiștilor, în timp ce guvernanții noștri lansează săptămânal proiecte legislative care de care mai neconstituționale și aiuristice pentru disciplinarea traficului.
Poate că ar trebui să ne gândim mult mai bine ce înseamnă cu adevărat reforma...