Codificarea aditivilor alimentari este reglementată de legislaţie. Aceştia se clasifică în următoarele categorii:

- E100 - E182: coloranţi, adică orice substanţe care redau sau intensifică culoarea produselor alimentare;
- E200 - E290: conservanţi, substanţe care prelungesc durata de conservare a produselor şi le protejează contra alterării determinate de microorganisme;
- E296 - E385: antioxidanţi (care prelungesc durata de conservare prin protecţia împotriva alterării cauzate de oxidare), acidifianţi (substanţe care măresc aciditatea) şi corectori de aciditate;
- E400 - E495: emulgatori, săruri de topire, agenţi de îngroşare, gelifianţi, stabilizatori, agenţi de afânare, agenţi de sechestrare sau de blocare;
- E500 - E585: antiaglomeranţi, antispumanţi, amelioratori de făină, agenţi de întărire;
- E620 - E640: stimulatori de arome;
- E900 - E1520: îndulcitori, agenţi de glazurare, amidon modificat, agenţi de umezire, enzime, agenţi de încărcare, gaze propulsoare şi gaze de ambalare. Despre sursele, efectul asupra sănătăţii şi criteriile de utilizare a aditivilor alimentari, în numerele viitoare.

Atenţie! Pentru reglementarea precisă a utilităţii aditivilor alimentari şi pentru informarea corectă a consumatorilor, Uniunea Europeană a decis încă din anul 1979, ca fiecare aditiv autorizat să fie semnalat pe etichete sau pe ambalaje prin litera E, urmată de trei sau patru cifre. Această codificare coincide cu clasificarea Comisiei Economice Europene, fiind preluată şi de alte state din afara Uniunii. Această codificare alocată fiecărui aditiv alimentar indică faptul că a fost testat pe animale şi s-a dovedit sigur pentru consum, a fost înregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate şi reprezintă un mijloc de identificare al aditivului.

Reţineţi! Aditivii alimentari sunt utili, deoarece determină conservarea pe mai mult timp a produselor alimentare, cu menţinerea calităţii şi a siguranţei lor. De asemenea, păstrează sau chiar îmbunătăţesc gustul produselor, menţin consistenţa, aroma, culoarea şi asigură controlul acidităţii sau alcalinităţii lor. În absenţa acestor calităţi ar scădea drastic comerţul cu majoritatea produselor alimentare uzuale, cum sunt produsele de patiserie şi cofetărie, bomboanele, mezelurile, gemurile şi marmeladele, băuturile răcoritoare şi multe alte preparate culinare realizate în unităţile de alimentaţie publică.