Medicii de la Spitalul Floreasca, unde Adrian Păunescu este internat, au intrat în alertă încă din noaptea de marţi spre miercuri, când au constatat oprirea bătăilor inimii, potrivit unor surse medicale citate de Mediafax.

Cadrele medicale au făcut, mai multe ore, diverse manevre specifice pentru repunerea în funcţiune a inimii, la parametri stabili. Pacientul a fost conectat la aparate, pentru susţinerea funcţiilor cardiace şi respiratorii, conform surselor citate.

Inima lui Adrian Păunescu a repornit, fiind susţinută şi de aparate prin care este drenat sângele, starea pacientului fiind în continuare gravă, a declarat, miercuri, Şerban Brădiştenau, şeful Clinicii de Cardiologie a Spitalului Floreasca.

Medicul a explicat că inima a început să bată, în urma manevrelor de resuscitare şi că este asistată de aparate prin care se drenează sângele venos şi, respectiv, se reintroduce sângele arterial.

Brădişeanu a arătat că manevrele de resuscitare a lui Păunescu au fost "laborioase" şi că starea pacientului este în continuare gravă, prognosticul fiind rezervat.

Poetul este internat din 26 octombrie la Spitalul de Urgenţă Floreasca, având probleme cardiace, renale şi hepatice.

Redăm integral poezia semnată Adrian Păunescu, în "31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă «De la un cardiac, cordial»":

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,

Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".