.jpg "DE OCHII LUMII. În 2002, când a fost lansat proiectul \"Votaţi bicicleta\", Petru Filip poza într-un primar de succes pe una dintre gioarsele cumpărate la suprapreţ de Primărie")
.jpg "PRAF PESTE JAF. Deşi la finalul proiectului bicicletele au ajuns să coste nu mai puţin de 875 euro, la ora actuală ele zac prăfuite într-un depozit de pe strada Barcăului")
În urmă cu mai bine de 10 ani, Primăria orădeană anunţa cu mare pompă primul ei proiect european, unul de aproape 700.000 euro! În spatele a ceea ce părea o mare realizare se ascundea, însă, o prăduială premeditată.
Tunul dat Primăriei s-a ridicat la aproape 60.000 euro, bani pe care au pus mâna oameni ai fostei administraţii locale. Abia acum oraşul reuşeşte să recupereze ceva din pagubă.
Împărţeală "frăţească"
"Votaţi bicicleta! Votaţi un oraş mai curat!". E numele unui proiect care se coace încă de pe vremea primarului Mihai Sturza, din 1998. Prin intermediul lui, oraşul urma să fie dotat cu 150 de biciclete, care să îi "împrietenească" pe orădeni cu acest mijloc de transport nepoluant.
Doi au fost principalii beneficiari ai afacerii. Unul este bucureşteanul Adrian Relicovschi, cunoscător al filierei prin care se obţineau banii europeni, care şi-a făcut "lipeala" cu municipalitatea orădeană cu condiţia ca firma controlată de el, Folos Consulting, să fie parte. Iar al doilea: Marcel Tarţa, consilier local la acea vreme, care şi-a băgat, cu girul colegilor din Consiliu, propriul Centru de Afaceri Transilvania Oradea (CATO) partener în proiect.
Folos Consulting ocupa rolul-cheie, de manager de proiect, urmând să primească peste 51.000 euro în schimbul conducerii proiectului şi elaborării unui plan de mediatizare, care cuprindea afişe, hărţi, pagini de internet şi linii telefonice speciale, prin intermediul cărora cetăţenii urmau să afle informaţii despre proiect şi să-şi exprime opiniile. CATO primea peste 50.000 euro ca să se ocupe de mediatizare, să organizeze evenimente precum "Weekend fără maşină" sau "Ziua bicicletei". Alţi parteneri au fost Proiect Bihor, care primea 52.000 euro ca să conceapă traseele bicicletelor, şi Agenţia pentru Protecţia Mediului, cu peste 81.000 euro, ca să măsoare apoi scăderea poluării.
Tohanuri la preţ de BMX
În urma proiectului, municipalitatea ar fi urmat să încaseze 330.000 euro de la Uniunea Europeană, la care urmau să se adauge alţi 370.000 euro contribuţia proprie. O sumă imensă, dacă ne gândim că în schimbul ei Primăria trebuia doar să cumpere 150 de biciclete şi să amenajeze 16 km de pistă!
Funcţionarii s-au achitat cu "brio" de sarcină, trasând nişte linii cu alb şi galben pe asflatul câtorva străzi din oraş, iar în 2002 au cumpărat şi cele 150 de biciclete. Nişte Tohanuri închise la culoare, pe care nimeni n-ar fi dat mai mult de 100 lei, au fost achiziţionate la aproximativ 500 lei bucata, sub pretextul că erau dotate cu aşa-numitele ciclo-computere, care aveau rostul să măsoare kilometrii parcurşi, şi cu GPS. Iar pentru că bicicletele aveau nevoie şi de spaţii de parcare, au fost cumpărate şi montate în Oradea 12 rastele speciale.
Cu buzunarele pline
Conform procedurilor, UE a alocat o primă tranşă de doar 40% din suma totală, adică 131.231 euro, din care la Primărie au ajuns 88.418 euro, firma Folos Consulting a primit 36.000 euro, iar CATO 24.000 euro. Şi bine a făcut! La 6 luni de la începerea proiectului, partenerii erau obligaţi să înainteze un raport cu cheltuielile şi dovezile că acestea au fost făcute conform proiectului. Or, aici firul s-a rupt!
Prima care şi-a dovedit neseriozitatea a fost Folos. Oamenii lui Relicovschi au fost atât de lacomi încât au cerut Primăriei să "ardă" etapele implementării proiectului doar pentru a se alege cu banii. Această solicitare i s-a părut suspectă coordonatorului de proiect al municipalităţii, Dorina Milici, care a început să facă cercetări. Aşa a aflat că Folos a subcontractat o parte a lucrărilor către Group of Independent Experts (GIE), altă firmă manageriată de acelaşi Relicovschi.
Când Milici a cerut detalii despre ceea ce părea a fi o spălare de bani, Relicovschi i-a spus că relaţia dintre cele două firme private nu-i treaba ei şi că verificările le face eventual Comisia Europeană, care dădea banii. Mai mult, datorită faptului că Milici pretindea tot mai insistent dovada efectuării activităţilor pentru care Folos încasa banii, Relicovschi i-a şi cerut primarului Filip s-o scoată din proiect. Însă pretenţia nu i-a fost îndeplinită.
Prinde orbul, scoate-i ochii
În aceeaşi manieră s-a comportat şi firma pedelistului Marcel Tarţa. CATO a comandat realizarea unui banner pentru "Săptămâna europeană a mobilităţii" dar, după aceea, n-a mai făcut nici măcar vreo banală conferinţă de presă pentru mediatizarea proiectului. Când Primăria l-a ameninţat că va rezilia contractul, Tarţa a fost salvat de legea conflictului de interese care, din 2003, interzicea aleşilor locali să aibă afaceri cu instituţiile de stat. Tarţa a ieşit aşadar din proiect, dar... cu buzunarele pline.
Înainte de a se retrage, a încercat să îşi justifice cheltuielile făcute. Nu a reuşit însă, pentru că UE nu a considerat că alimentele de la Metro, benzina, telefoanele, salubrizarea şi chiria pentru sediul CATO, mesele la restaurant sau cazările la hotel ar fi putut avea vreo legătură cu proiectul. Din aproape 5.000 euro, la acest capitol, au fost recunoscute cheltuieli de numai 600 euro.
Banii înapoi!
Ani întregi nu s-a mai auzit nimic despre proiect, deşi bugetul local fusese serios păgubit. În 2006, după verificări repetate, Comisia Europeană a trimis primarului Petru Filip o "notă de debit" prin care cerea returnarea a mai bine de jumătate din avansul plătit, adică 75.043 euro. Motivele? CATO n-a putut prezenta documente justificative pentru cheltuieli, iar Folos a luat banii şi nu s-a mai implicat în proiect. "Calitatea slabă a serviciilor prestate nu justifică plata niciunui ban", au spus experţii europeni.
În acelaşi an, Primăria Oradea şi-a achitat datoria faţă de UE, în ideea că va recupera banii de la parteneri. A trebuit însă să se schimbe administraţia locală pentru ca acest lucru să se întâmple. În 2009, Administraţia Imobiliară Oradea (AIO) a intentat proces pentru recuperarea sumelor care nu au putut fi justificate de cei doi parteneri, dar pe care oraşul le-a plătit.
"De când a început procesul, au fost nouă termene şi nu s-a înfăţişat nimeni din partea celor două firme. În cele din urmă, în martie 2011, acţiunea a fost admisă, iar Folos Consulting va trebui să plătească Primăriei 37.557,50 euro, cu penalităţi, iar Centrul de Afaceri Transilvania 4.810,90 euro", spune jurista Cosmina Brânda, de la AIO.
Unde sunt bicicletele?
BIHOREANUL a încercat să afle şi ce s-a ales de biciclete cumpărate şi de aşa-zisele piste amenajate. Din cele 150 de biciclete, 89 zac într-un depozit de pe strada Barcăului, 11 dintre ele fiind stricate. "Zece sunt într-o pivniţă la Colegiul Naţional Iosif Vulcan, şase la Universitate, cinci la Azilul de noapte, iar restul au fost distribuite mai multor funcţionari ai Primăriei", susţine directorul AIO, Cristian Beltechi, care nu ştie să existe vreun proiect pentru repunerea lor în folosinţă.
Toate bicicletele au fost dezmembrate, sistemele de localizare ajungând la regia locală de transport. "GPS-urile au fost date celor de la OTL care aveau nevoie de ele. Din cele 150 de biciclete, 11 sunt stricate şi nu mai pot fi reparate. Dacă ar fi după mine, le-aş da gratis şcolilor sau le-aş închiria celor interesaţi", povesteşte Alexandru Ursuţ (foto), inspector în cadrul AIO, gestionarul depozitul de pe strada Barcăului.
Aşa-zisele piste pentru biciclişti, în fapt nişte linii trasate cu vopsea pe trotuare, au început să se şteargă, iar din cele 12 rasteluri au mai rămas doar două, cel din faţa Primăriei şi cel din faţa magazinului Crişul. Fostul primar Petru Filip este acum senator, Marcel Tarţa continuă să ridice mâna, în numele bihorenilor, în Consiliul Judeţean, iar de Adrian Relicovschi n-a mai auzit nimeni, pentru că n-a mai dat de ani buni pe la Oradea.
Chiar dacă Primăria a câştigat bătălia cu cele două firme şi poate va recupera banii orădenilor, urmele tunului au rămas. Municipalitatea s-a ales cu 150 de biciclete care zac într-un depozit, pe care a cheltuit 131.231 euro. Bani care puteau fi folosiţi mult mai util...
POLITICIAN MODEL
Marcel Tarţa şi "isprăvile" lui
Marcel Tarţa (foto) va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai controversaţi oameni politici locali. El a tras primele ţepe prim firma TM Design, promiţându-le orădenilor locuinţe într-un bloc pe rambleul căii ferate de lângă Ştrandul Municipal, azi o ruină încă nedemolată. În 2004 a devenit consilier local PD şi, în ciuda incompatibilităţii, a fost numit director al Zonei Metropolitane Oradea (ZMO), unde a prosperat. Auditul cerut de primarul Mihai Groza şi finalizat de Ilie Bolojan a scos la iveală faptul că Tarţa distribuia banii Primăriei spre firma de consultanţa a bucureşteanului Alexandru Hotnog, care, fără nicio licitaţie, s-a ales cu 800.000 euro pentru studii copiate şi nefolositoare.
După ce a fost alungat de la ZMO, Tarţa şi-a făcut un act de comodat pentru folosirea gratuită pe trei ani a limuzinei de serviciu de 26.000 euro, pe care a buşit-o într-o vacanţă în Ungaria. Cu toate acestea, colegii democrat-liberali au continuat să îl ţină sub aripa lor. Mai mult, în toamna lui 2008, a fost angajat consilier personal al prefectului Gavrilă Ghilea, iar după câteva luni a încercat să devină şeful Inspectoratului în Construcţii, pe baza unei adeverinţe false, cum că ar fi urmat un masterat la Facultatea de Protecţia Mediului, deşi nu putea face acest lucru pentru că nu avea studii de lungă durată. Prins de BIHOREANUL, Tarţa s-a retras, iar Inspectoratul a fost mutat la Cluj.
Cariera de parvenit a fost fructuoasă pentru Marcel Tarţa. După Revoluţie a reuşit să acumuleze 3 terenuri, 4 case, un cont de 62.000 euro şi 3 maşini. În prezent este consilier judeţean şi acţionar la Fructexport Aleşd.