Alegerile de anul acesta mă duc cu gândul la modelul şi actriţa Farrah Fawcett, o frumuseţe celebră în anii '70-'80, a cărei plecare în lumea celor drepţi a trecut aproape neobservată. De ce? Pentru că a avut ghinionul să moară în aceeaşi zi cu Michael Jackson, când internetul era să se blocheze la nivel global din pricina căutărilor despre subiect. Aşa sunt şi alegerile de anul acesta - au neşansa să se întâmple în anul Covidului, când agenda publică este făcută exclusiv în jurul crizei sanitare, de parcă alte subiecte n-ar mai exista.

După contactul brutal cu pandemia la nivel mondial, priorităţile oamenilor par să se fi reaşezat în sistemele de valori. Sănătatea personală şi a celor dragi a devenit brusc mai importantă acum decât nuş' ce investiţii sau gratuităţi promise de un candidat sau altul. De parcă plictisul cronic al românilor faţă de politic nu era suficient, avem acum cea mai neinteresantă şi banală campanie electorală din istoria recentă a României, condamnată să aibă aceeaşi audienţă cu un talk-show televizat între Patapievici şi Liiceanu, difuzat în acelaşi timp cu finala Cupei Mondiale la fotbal.

Conferinţele de presă ţinute de candidaţi în parcuri sau alte locuri publice, cu respectarea distanţei între candidaţi, dar şi între aceştia şi jurnalişti, nu sunt decât nişte simple previziuni ale viitoarei relaţii dintre câştigători şi alegători - o plăcere să stăm la distanţă unii de alţii, de parcă am face parte din două lumi diferite şi ne-am teme să nu luăm râie unii de la alţii. Contactul între reprezentanţii diferitelor partide este şi el extrem de redus în această campanie, lipsa dezbaterilor având anul acesta o justificare medicală imbatabilă.

Luând în calcul cele de mai sus şi contextul general, probabil că în toamna lui 2020 vom avea cea mai mică prezenţă românească la urne. Într-un singur fel s-ar putea ajunge la recordurile de pe vremea primei înscăunări a perenului Ion Iliescu - să se instituie din nou starea de urgenţă în perioada următoare. Justificarea că mergem la vot ne-ar scoate din casă precum greierii sunt scoşi din găurile lor într-un câmp inundat de ploaie în plin sezon secetos. Dar aşa ceva nu se va întâmpla, după cum zice prim-ministrul, astfel că mersul la vot va ţine doar de responsabilitatea individuală.

Nu le compătimesc, dar pentru toate partidele această campanie electorală este o provocare imensă. Mobilizarea oamenilor la urne, resorturile la care aceştia vibrează, modul în care li se ating corzile sensibile au trebuit modificate din mers. Manualele de marketing politic au fost uitate anul acesta. Strategii au fost nevoiţi să caute soluţii noi şi să improvizeze masiv pentru ca alegerile din 2020 să prindă câteva fărâme de atenţie din partea publicului. Soluţiile lor vor ajunge cu siguranţă în viitoarele manuale de "cum să-i facem să ne voteze". Să sperăm doar că, în viitor, oamenii vor mai citi manuale.