Alin Moş, director Administraţia Parcului Natural Apuseni: "Primul lucru pe care îl face un schior este să nu mai vină"

În 2004, în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor lua fiinţă Administraţia Parcului Natural Apuseni, instituţie menită să protejeze peisajul din parcul ce se întinde în trei judeţe - Bihor, Cluj şi Alba - pe o suprafaţă de peste 75.000 hectare. Tot de atunci, Alin Moş (42 de ani) se află la şefia APNA, devenind astfel observator al tuturor schimbărilor din zona cu cel mai mare potenţial turistic al Bihorului. Până să ajungă aici, biologul cu doctorat în ecologie a lucrat exclusiv în instituţii ori organizaţii responsabile cu protejarea mediului înconjurător.

În interviul acordat BIHOREANULUI, Alin Moş spune că jumătate de milion de turişti ajung anual în Parcul Natural Apuseni, cei mai mulţi alegând Padişul şi Vârtopul, dar, paradoxal, cele mai atractive zone ale Bihorului sunt şi cele mai dezordonate, pline cu construcţii haotice şi ilegale. Soluţia ca satele de vacanţă să se dezvolte coerent este ca administraţiile locale să nu mai facă vreo concesie investitorilor de conjunctură, crede directorul APNA. Numai să înţeleagă şi primarii...

Încă 10 ani

- Cine verifică dacă instituţia pe care o conduceţi îşi face datoria?

- În primul rând Ministerul Mediului, cu care  Regia Naţională a Pădurilor a încheiat în 2004 un contract pe 10 ani, prelungit în noiembrie anul trecut tot cu 10 ani. La toate evaluările suntem între primele trei administraţii de parcuri naturale din ţară, deşi este unul dintre cele mai grele parcuri, cu 57 de localităţi pe teritoriu şi aproximativ 10.000 de locuitori permanenţi.

- Înţeleg şi respectă primarii de pe raza Parcului regulile unei arii protejate?

- Am întâmpinat probleme legate în special de utilizarea teritoriului, de forţări de construcţii în extravilanul localităţilor. Mereu am încercat să explicăm că noi nu ne opunem dezvoltării, din contră, susţinem dezvoltarea comunităţilor locale, doar că regulile privitoare la planificarea teritoriului trebuie respectate. Primarii, în cele mai multe situaţii, sunt persoanele influenţate să ia decizii, dar ele nu vizează nevoile comunităţilor, ci reprezintă interesele unora care de cele mai multe ori nici nu trăiesc în zonă. Au, în schimb, posibilitatea materială şi de influenţă şi caută un câştig de moment.

- Ce realizări şi ce eşecuri aţi avut în activitatea de anul trecut?

- E dificil să vorbesc doar de anul trecut, pentru că în 2014 noi am finalizat o etapă de 10 ani a contractului de administrare. În acest deceniu am atras peste 3 milioane euro prin programe europene proprii şi astfel am reuşit să rezolvăm probleme de infrastructură şi dotări. O realizare importantă e că printr-un astfel de proiect am creat şi Parcul Natural Cefa, pe care însă nu-l mai administrăm de anul trecut. O realizare e şi că am devenit membri ai federaţiei europene a parcurilor naturale şi că din 2009 încoace parcul îndeplineşte criteriile pentru a fi o destinaţie turistică europeană de excelenţă. O mare frustrare este că, deşi am realizat o primă propunere de plan de management al parcului în 2006, acesta nu este nici acum aprobat de Ministerul Mediului. Şi nu avem nicio motivare oficială pentru asta...

Se fură mai puţin!

- În vara lui 2012, după ce aţi depistat un şantier chiar în zona de maximă protecţie a Parcului, aţi acuzat că în Padiş începea construirea ilegală a unei megastaţiuni, la iniţiativa controversatului afacerist Viorel Popa. Ce s-a întâmplat cu proiectul, l-aţi blocat sau a fost abandonat?

- Plângerea penală făcută atunci de Garda de Mediu s-a finalizat cu o amendă administrativă de 400 lei. Containerele sunt tot acolo, proprietarul a promis că va încerca să le mute. Interesul nostru nu a fost însă de a bloca vreun proiect, ci de a menţine un nivel al dezvoltării astfel încât să nu fie degradată esenţa acelui loc.

- Găsiţi frecvent construcţii ilegale în Parc? Sunt sancţionaţi proprietarii lor?

- Din păcate da, şi numărul de vizitatori scade din acest motiv. Primim numeroase plângeri că locul e mult prea mult agresat şi nu mai oferă aceeaşi satisfacţie. Proprietarii trebuie lămuriţi că, dacă vor continua aşa, primii care vor pierde vor fi chiar ei. Acest gen de probleme ar trebui să preocupe şi alte autorităţi, precum administraţia publică locală, Consiliul Judeţean, Inspectoratul de Stat în Construcţii, dar sunt mulţi care se fac că nu văd.

- Un amplu control al Romsilva a scos la iveală, anul trecut, furturi de lemne în valoare de cel puţin 1,5 milioane lei în Padiş. Se mai fură în zonă la fel de mult?

- Nu, categoric. După acea acţiune şi după ce autorităţile şi opinia publică au început să reacţioneze mai vehement, exploatările ilegale de lemne - cele ale proprietarilor sunt mai grave chiar decât furturile propriu-zise - au scăzut foarte mult. Este o perioadă de şoc pentru comunităţi, pentru că după mai bine de două decenii de dezorganizare, în care toată lumea s-a obişnuit cu acest mod de a trăi, este o schimbare radicală.

- Cum poate fi stopată de tot această infracţiune? Cât de mult vă ajută Poliţia?

- Calea este exclusiv aplicarea în forţă a legii. Poliţia, din fericire, a început să se implice tot mai mult. Principalele rezultate în acţiunile de stopare a acestui fenomen infracţional au fost derulate cu Poliţia şi Jandarmeria.

"Se urmăresc interese mărunte"

- Aveţi vreo statistică privind numărul turiştilor care vizitează Parcul? Ce activităţi desfăşoară ei în Parc?

- Avem aproximativ 500.000 de vizitatori pe an. Majoritatea sunt turişti autohtoni, alături de turişti din estul Europei. Din păcate, foarte mulţi văd această destinaţie ca pe o zonă de distracţie. Încă nu predomină vizitatorul care să se bucure de ce vede în jur, să se plimbe, să guste din bucătăria locală, să fie atent să modifice cât mai puţin locul prin care trece. Şi din păcate încă ne confruntăm cu acea categorie de vizitatori pentru care concediul este un mod de a epata şi de a face ceva ieşit din comun. De exemplu, să conducă ATV-uri prin păduri...

- Cum poate deveni, cu adevărat, Padişul un obiectiv turistic? Cine blochează dezvoltarea zonei?

- Padişul este chiar cel mai important obiectiv din parc şi poate deveni un obiectiv real exclusiv prin voinţa comunităţilor locale. Autorităţile publice locale persistă în a tolera ce se întâmplă ilegal acolo, ceea ce nu-mi spune decât că nu-şi doresc o dezvoltare reală a zonei. Se urmăresc interese mărunte, punctuale, şi astfel se blochează singuri.

- Preşedintele Consiliului Judeţean v-a inclus, în 2013, într-un grup de lucru care să ofere soluţiile pentru dezvoltarea Padişului. Ce rezultate a avut grupul? Mai funcţionează?

- Singurele rezultate au fost organizarea unor întâlniri pe plan local şi un schimb de experienţă în Italia. Eu nu am fost informat de alte acţiuni ale grupului.

Mizeria de sub zăpadă

- Zona Vârtop-Arieşeni se caracterizează tot prin construcţii care nu respectă regulile urbanistice şi, probabil, nici pe cele de mediu. Cine e responsabil?

- Nimeni şi toată lumea. Iarna în Vârtop zăpada acoperă ce nu e frumos. Dar cum se duce zăpada, aspectul e dezolant. Este un veşnic şantier, un loc care parcă aşteaptă să vină cineva să-l aranjeze, să-l facă plăcut privirii. În plus, calitatea turiştilor lasă de dorit, iar dacă vine un schior serios primul lucru pe care-l face este să nu mai vină a doua oară, din cauza celor cu care se face vecin de pârtie. Vârtopul a fost gândit doar pentru speculaţii imobiliare, nu pentru dezvoltarea turismului.

- Deşi e una din cele mai faimoase şi frumoase din ţară, Peştera Urşilor este administrată neglijent: platoul de la intrare a devenit un bâlci, iar interiorul se degradează continuu. Ce faceţi pentru revenirea la normalitate?

- Noi nu putem face nimic. Firma Transilvania Tour administrează sectorul turistic al peşterii dinainte de înfiinţarea APNA.

- În parcurile naturale din Franţa ori Italia localnicii întâmpină turiştii cu produse tradiţionale, normele de protecţie a naturii sunt respectate şi de unii, şi de alţii, iar civilizaţia înseamnă existenţa tuturor utilităţilor civilizaţiei moderne. Când credeţi că se va întâmpla acelaşi lucru în Apuseni?

- Nu ştiu când, dar sunt convins că acest lucru se va întâmpla. Însă pentru asta nu este suficient să ai o administraţie de parc. Din experienţa celor de afară ştiu că orice măsură luată nu va avea eficienţă fără colaborarea interinstituţională.