La 15 ani după ce și-a prezentat public teza de doctorat cu tema istoria presei locale și într-o zi de decembrie anume aleasă, cu însemnătate personală (7 decembrie fiind data nașterii defunctei sale mame), scriitorul și jurnalistul Florin Ardelean, cadru didactic la specializarea Jurnalism a Universității din Oradea, a lansat miercuri o carte care reconstituie primii 11 ani de democrație din Bihorul post-comunist.
„Istoria jurnalismului bihorean. Presa (1989-2000)”, un volum cu peste 500 de pagini, este, de fapt, cercetarea doctorală făcută de Ardelean, la care acum, cu prilejul publicării cărții, a mai adăugat câteva informații despre perioada de după anul 2000.
Din scriitori, jurnaliști
Lansarea cărții a avut loc la Muzeul Iosif Vulcan și a reunit în aceeași încăpere oameni de toate vârstele, de la scriitori ori ziariști cu experiență, la jurnaliști în exercițiu, profesori sau studenți. Autorul a fost prezentat de scriitorul Ioan F. Pop, care i-a fost și coleg în breasla gazetăriei la începutul anilor ’90, când primii jurnaliști „liberi” au fost, de fapt, scriitorii, după cum au punctat cei doi.
Ardelean a făcut și o confesiune, spunând că acum, privind în urmă, își dă seama că scriitorii deveniți jurnaliști n-aveau nimic de-a face cu această profesie, ba chiar nici nu o practicau ca atare, rezumându-se să publice comentarii și opinii și considerând de-a dreptul degradant să meargă pe teren ori să ia interviuri. Chiar și așa, Gazeta de Vest, un ziar apărut în ianuarie 1990, a ajuns la un tiraj de 16.000 de exemplare, care se epuiza rapid din chioșcuri, adesea fără ca semnatarii articolelor să apuce să prindă un ziar în mână.
„Să scrii o istorie a presei, adică să încerci să organizezi haosul, cum încearcă Florin Ardelean, haosul din presa post-decembristă bihoreană, nu e un lucru de ici de colo. De aceea îl admir pentru această muncă sisifică”, a spus Ioan F. Pop despre autor și cartea lansată acum.
Cartea, prezentată de un personaj
Misiunea prezentării volumului a avut-o jurnalistul Florin Ciucaș (redactorul-șef al Bihoreanului), descris în cartea lui Ardelean drept „copilul teribil al presei orădene”, care „s-a specializat în investigaţii şi a realizat seria anchetelor din anii 1997-2000” în redacția Jurnalului bihorean.
Ciucaș a punctat că cercetarea făcută de Ardelean depășește interesul breslei. „Ce am găsit ca merit al acestei cărți este că reprezintă o istorie a comunității locale în primii ani de democrație, nu doar o simplă istorie a presei locale. Florin Ardelean a reușit, prin această muncă titanică de a linge arhivele și de a citi practic aproape fiecare articol în cei 11 ani analizați, să facă un puzzle care creionează istoria acestei comunități locale și care astăzi, privită retrospectiv, de către cititori mai tineri, o vor descoperi oarecum șocați, se vor întreba dacă acesta e orașul, județul în care au trăit părinții lor”, a spus jurnalistul.
A fost sau n-a fost?
Prezentarea unor momente din cartea lui Florin Ardelean a născut și o discuție cu note contradictorii, asupra unor articole publicate în 1998 în Jurnal bihorean, sub semnătura lui Florin Ciucaș și a lui Sorin Petrache, despre un scandal sexual din procuratura locală.
Așa cum susține în carte și a spus și cu prilejul lansării, Ardelean consideră că jurnaliștii au fost folosiți de „sursele” care le-au dat o informație bombă, și anume că procurorul Vasile Popa (între timp, ajuns în închisoare) a fost surprins și filmat chiar în biroul său, de către șefii lui, cu pantalonii în vine, așa cum îi avea și partenera lui, soția unui inculpat cercetat de procurori. În opinia lui Ardelean, care o prezintă ca pe o certitudine, ancheta jurnaliștilor „nu era deloc inocentă”, ci ar fi servit „anumitor interese”, în timp ce Popa ar fi fost o victimă a propriilor șefi, la rândul lor cu interese venite din zona SRI.
Povestind episodul audienței, cu aceeași convingere că ziariștii au fost „montați” împotriva unui procuror care avea slăbiciunea sexului frumos, Ardelean a stârnit zâmbete în rândul celor care și-au amintit scandalul și surpriză printre tinerii studenți, care greu își pot imagina un asemenea episod.
Florin Ciucaș a ținut să precizeze, „în numele libertății de expresie”, că lucrurile n-au stat chiar așa cum le prezintă autorul volumului și că, de fapt, jurnaliștii n-au făcut altceva decât să relateze un scandal petrecut taman în sediul Parchetului Oradea, de evident interes public, fără să-și aroge meritele vreunei investigații pe această temă.
„O lume cu tembeli, inocenți, fufe”
În schimb, cei doi jurnaliști s-au pus de-acord când au rememorat pagini de-a dreptul macabre din presa anilor ’90, când jurnalismul nu avea prea multe reguli, ziariștii învățau meseria din mers, iar unele ziare publicau fără remușcări imagini șocante, cu cadavre ori cu victimele unor violuri. Florin Ardelean a menționat exemplul Jurnalului de dimineață, un ziar cu un „dezmăț macabru”, unde orice crimă ori sinucidere era „stoarsă” de detalii, scriitorul precizând însă că nu culpabilizează pe nimeni.
Vorbind despre cartea pe care o pune acum la dispoziția publicului, Ardelean a spus că prezintă realitatea acelor vremuri. „Dacă ar fi să îmi pun o stea în piept, aceea ar fi că am reușit, cred eu, să înfățișez o întreagă lume, de acum 25-30 de ani, aproape neverosimilă pentru mine, care reciteam cartea. O lume cu tembeli, cu inocenți, cu fel de fel de fufe care veneau în redacții. Atunci, o legitimație de presă te transforma în zeu”, a mai spus autorul.
Cartea „Istoria jurnalismului bihorean. Presa (1989-2000)” a fost publicată la editura Eikon.
