La capăt de Săcueni, locuieşte o tânără cum rar întâlneşti. Crescută la fermă, într-o familie care şi-a creat propria linie de cabaline, Natalia Fitero ştie totul despre cai şi-i îngrijeşte ca pe nişte prieteni dragi.

Încă din adolescenţă a dezvoltat o pasiune legată de ei, iar între timp a devenit singura româncă driver, participând la spectaculoasele concursuri de atelaje şi remarcându-se drept un competitor de marcă.

Pasiune moştenită

Familia Fitero creşte cai de câteva generaţii, deţinând în prezent cea mai mare herghelie privată de cai mari din ţară, cu circa 200 de exemplare, pe care îi îngrijeşte într-o fermă de 200 de hectare situată la marginea Săcuenilor. Şi nu sunt orice fel de cai, ci dintr-o linie nouă, creată anume de capul familiei, Petru Fitero. Linia care îi şi poartă numele a fost omologată acum câţiva ani de Autoritatea Hipică Naţională şi este cunoscută între pasionaţi în toată ţara.

"Rasa de bază este semigreu românesc, dar îmbunătăţită de tata. Pe parcursul mai multor generaţii, a încrucişat această rasă cu Percheron, Lipiţan şi Ardenez, luând de la fiecare cele mai bune calităţi. Şi-a dorit un cal puternic, care să poată fi folosit la muncă, dar şi elegant şi inteligent", povesteşte Natalia, singurul copil al familiei, care duce tradiţia mai departe.

Fiind foarte puternici, caii se vând în special pentru a fi folosiţi în exploatarea pădurilor, dar şi pentru călărie. Tânăra moştenitoare a hergheliei a învăţat să iubească animalele, ba chiar şi greutăţile vieţii de fermier. "Din clasa a V-a am făcut şcoala în Oradea, dar în fiecare zi tata mă aştepta după ore şi-mi spunea: «Hai că avem treabă!». Nu am mers în excursii, ci veneam aici la muncă. Atunci nu mi-a convenit, dar acum mă bucur că m-au învăţat importanţa muncii", povesteşte tânăra.

"Caii te înţeleg…"

La fel ca tatăl său, Natalia, deşi a studiat şi Dreptul, s-a făcut inginer zootehnist. Acum, urmează încă o facultate, cea de Silvicultură. "Am crescut în natură, tot acolo mă trage sufletul", se destăinuie ea. Când nu este la şcoală, Natalia e la fermă şi pune osul la muncă. Cu timpul a învăţat totul despre îngrijirea cailor, mai ales a celor de rasă, inclusiv cum să-i trateze în caz de urgenţă medicală. "Sunt cele mai inteligente animale. Te simt şi te înţeleg. Sunt mai deştepţi decât mulţi oameni", zice ea.

La fiecare plimbare pe păşune, o înconjoară imediat mânjii, care o adulmecă şi-i aşteaptă mângâierile. "Îi mai aud pe unii că au avut experienţe neplăcute cu caii, dar nu există cal prost, doar oameni care nu ştiu să se poarte cu ei. Trebuie să te ocupi de ei ca de nişte copii. Ai noştri nu dau cu piciorul şi nu muşcă", explică fata, cu mândrie.

Cele 200 de cabaline din linia Fitero sunt împărţite în mai multe ţarcuri, pe categorii şi vârste, şi sunt îngrijite exemplar. Pentru hrana lor, pe terenurile fermei se cultivă porumb şi ovăz, iar când vine vremea recoltei Natalia sare în tractor şi-şi ajută tatăl s-o strângă: "Am învăţat, n-am avut încotro. Nu prea găseşti oameni pe care să te poţi baza. Iar la fermă este de lucru tot timpul. N-ai duminică, Paşte sau Crăciun".

Driver, nu călăreaţă

Fata a învăţat să călărească de mică, dar pe la 14 ani, când se pregătea să participe la primele concursuri de echitaţie, în probe cu obstacole, a aflat că nu putea. "Din cauza săriturilor mi-au apărut probleme la coloană şi medicii mi-au interzis echitaţia ca sport", îşi aminteşte ea. N-a putut, totuşi, să stea deoparte, aşa că după un an şi-a convins tatăl s-o lase să încerce sportul cu atelaje, dezvoltat şi apreciat în special în Ungaria, dar şi la noi, în Bihor, Arad, Covasna şi Harghita.

De la vecinii unguri, bărbatul i-a cumpărat trăsură, hamuri şi cai de concurs din rasa Lipiţan, iar la fermă i-a amenajat un teren de antrenament. "Am avut un antrenor bun, pe domnul Rákóczi Gergő, multiplu campion naţional, care locuieşte aproape de noi şi pe care m-am putut baza mereu", spune fata. Şi avea nevoie de un maestru, căci sportul cu atelaje poate fi la rândul lui periculos, şi oricum necesită o pregătire temeinică, atât pentru cai, cât şi pentru conducătorul lor - driver, cum i se spune în competiţii.

Sport al preciziei şi al vitezei

Într-un concurs de atelaje, prima probă este una cu 24 de porţi, adică obstacole cu doar 20 de centimetri mai late decât ecartamentul trăsurii, prin care driverii trebuie să treacă fără a clinti mingile puse în vârful fiecăreia, într-un timp standard indicat de juriu.

"Nu ştim dinainte traseele, ele se schimbă mereu. Înainte de concurs avem cam 10-15 minute să le studiem la pas, să vedem în ce unghiuri sunt dispuse porţile", explică Natalia. Cei care trec de această probă intră în confruntarea pentru primele şase locuri, de data asta traseul fiind mai puţin întortocheat, dar mai spectaculos, fiindcă accentul se mută pe viteză şi pe timpul în care sportivii ajung la finish.

Deşi familia deţine şase lipiţani pentru concurs, Natalia se prezintă la întreceri, invariabil, cu Nero, calul ei de suflet, şi cu Nador, un armăsar care are în palmares numeroase participări la competiţii internaţionale. Pe amândoi îi ţine cu cele mai bune furaje şi îi antrenează serios.

"Când ai un cal bun, cel mai greu e să-i găseşti un partener potrivit. La fel ca oamenii, caii au personalităţi diferite, unii sunt mai rapizi, alţii mai lenţi, unii mai ascultători, alţii mai nărăvaşi. La întrecerile cu atelaje, când te uiţi pe teren, trebuie să vezi 4 picioare în loc de 8, aşa sincronizaţi trebuie să fie", explică tânăra. Nu vrea să vorbească despre cât ar valora Nero şi Nador, dar spune că un lipiţan de concurs, de nivel mediu, face undeva pe la 5-6.000 de euro.

O viaţă printre cai

Până acum, sportul cu atelaje i-a adus Nataliei 60 de cupe, inclusiv trofee de învingător, la mai multe concursuri organizate în Bihor şi în judeţele învecinate, unde fata a demonstrat că este un "challenger" serios într-o lume dominată de bărbaţi. Deşi e un sport scump, care necesită investiţii serioase în cai, echipamente şi antrenamente, nu există premii în bani, dar pe tânăra bihoreancă n-o interesează. "Nu există satisfacţie mai mare decât să faci ce-ţi place şi să-ţi vezi caii câştigând. Dacă se pot bucura şi alţii de spectacol, cu atât mai bine", argumentează ea.

Deşi are doar 25 de ani, Natalia a hotărât deja să-şi petreacă viaţa la fermă, încercând să menţină standardele liniei de cai a familiei şi participând în continuare la cât mai multe concursuri. "Când ai asta în sânge, nu poţi scăpa", zice ea, recunoscând că, de fapt, nici nu vrea să "scape" vreodată...

UN MAESTRU
Campion şi antrenor

Mentorul Nataliei în sportul cu atelaje este Rákóczi Gergő (foto), tot din Săcueni, maestru emerit şi multiplu campion naţional. În ultimii ani, bărbatul a participat şi la câteva competiţii internaţionale, de la care s-a întors cu rezultate impresionante. În 2014, a obţinut în Austria locul al doilea la un concurs de mare tradiţie, care a reunit 70 de echipaje de elită din toată lumea. Rákóczi nu este doar unul dintre cei mai reputaţi competitori în domeniu, ci pregăteşte şi echipa Romsilva, a hergheliilor de stat din România, fiind antrenor atestat de Federaţia Internaţională Ecvestră.