Într-un birou din curtea fostei Întreprinderi de Transport Judeţean aflată în spatele Stadionului Municipal, Florian Hîrcă citeşte atent presa locală. E la curent cu fiecare ştire şi urmăreşte permanent cum se dezvoltă Oradea. "Numai cine nu vrea nu vede!", spune bărbatul.

Hîrcă a condus în anii ’80 întreprinderile de gospodărire locală şi de transport, iar între 1996-2000 a fost viceprimar al Oradiei, funcţie care l-a onorat, spune el cu modestie, dar mai ales cu bucurie că a lăsat ceva în urmă, pentru oraşul său.

Inginer de la Suplac

Peste câteva luni împlineşte 80 de ani, dar nu-şi trădează vârsta. Lucrează zilnic, la societatea Transport Bihor, înfiinţată prin privatizarea secţiei de transport marfă a fostei Întreprinderi de Transporturi Judeţene. "Sunt manager, că azi aşa se numesc şefii", spune, râzând, Florian Hârcă. Nu şi-a pus însă numele şi funcţia nici pe uşă, nici pe vreo plăcuţă din birou, semn că nu e omul pe care să-l facă haina, chiar dacă la viaţa lui a avut responsabilităţi importante.

Născut la Suplacu de Tinca, şcolit la Politehnica din Timişoara, Hîrcă e orădean din 1959, când a fost repartizat la Direcţia Silvică Bihor. Nu i-a plăcut, aşa că după un an s-a transferat la Întreprinderea de Gospodărire Orăşenească, unde în 1966 a ajuns inginer-şef. "Atunci nu erau mulţi ingineri. Acuma, dacă dai cu o piatră pe Corso, loveşti zece...", glumeşte el.

De la câini la reţele de apă

De la IGO a plecat în 1972 ca inginer-şef la Întreprinderea de Gospodărire Comunală şi Locativă, care "se ocupa de toate, de la adunatul câinilor de pe străzi la înhumări  şi construcţii de locuinţe". La IGCL avea mult de lucru. Îşi aminteşte că până şi hingherii aveau plan pentru prinderea câinilor vagabonzi, a căror piele era apoi folosită în marochinărie.

Hîrcă avea în răspundere şi reţelele de apă din oraş şi din judeţ, fiind în teren la fiecare avarie serioasă. "De patru ori pe an nu reuşeam să spălăm orădenii, adică să le dăm suficientă apă: de Crăciun, de Paşti, de 1 Mai (n.r. - Ziua Muncii) şi de 23 August (n.r. - sărbătoarea naţională). Preţul apei era mic, lumea consuma în neştire, risipea", povesteşte inginerul.

De asemenea, a făcut recepţia a numeroase blocuri ridicate în tot judeţul şi îşi aminteşte cât de presaţi erau muncitorii să lucreze mult şi repede. "Aveam mult de lucru, dar nu aveam materiale", spune el, adăugând că nu de puţine ori s-au raportat la Bucureşti lucrări nefinalizate, doar ca să nu se afle că la Oradea nu se respectau planurile.

"Acum e boierie"

Cel mai mult i-au plăcut anii lucraţi la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local (IJTL), unde a ajuns director în 1982. Avea în răspundere transportul de materiale către şantiere, dar şi cel de persoane. "Acum e boierie faţă de ce era atunci. Primeam câte o găleată de motorină pentru un autobuz şi trebuia să ne descurcăm. În oraş umblau tramvaiele Siemens fabricate în 1905, fără uşi, în care vatmanul stătea în picioare. Şi totuşi, transportam 200.000 de călători zi de zi, mişcam toată populaţia Oradiei", povesteşte bărbatul.

Bătrânele tramvaie au fost modernizate sub conducerea sa, şi tot el a configurat traseele aşa cum le ştiu orădenii azi, introducând liniile de "negru" şi "roşu". În 1992, activitatea de transport marfă a întreprinderii s-a privatizat, iar el a devenit acţionar, cea de transport persoane asigurând-o societatea OTL de azi.

Onoarea de la Primărie

Hîrcă a rămas activ în viaţa publică şi după ce a devenit patron. La începutul anilor ’90 s-a înscris în PNL, partid în care este membru şi acum, iar în 1996 a devenit viceprimar al Oradiei. Culmea, în funcţie nu l-au propus, formal, liberalii! "Convenţia Democrată a câştigat alegerile, Mihai Sturza a fost ales primar, iar înţelegerea era ca pe lângă viceprimarul de la UDMR celălalt să fie de la PNŢCD. Dar UDMR nu l-a vrut pe ţărănist şi mi-au spus că, dacă vreau, mă votează pe mine. A fost o onoare să ajung eu, un prunc de ţăran, viceprimar", povesteşte Hîrcă.

Consideră perioada muncită în Primărie "ani buni, dar grei": bugetul local era sărac, de făcut erau multe, iar cu Consiliul Judeţean municipalitatea nu se înţelegea bine. Totuşi, se mândreşte că el a decis ca pe Calea Clujului să se circule în sensul de ieşire din oraş, iar pe actuala Averescu în sens invers şi că, împreună cu primarul Sturza, a conceput proiectul şoselei de centură, pe care l-a pus apoi în aplicare următorul edil, Petru Filip.

Unde sunt tinerii?

Din anii în care a fost viceprimar Hîrcă a rămas cu convingerea că aleşii locali erau mult mai responsabili decât acum. "Nu se împotriveau doar de dragul opoziţiei. Azi, lupta politică este tragică pentru oraş", spune fostul edil. Tocmai de aceea îl apreciază pe Ilie Bolojan, deoarece dovedeşte că are viziune. "Este un foarte bun gospodar, va lăsa multe în zestrea oraşului".

În schimb, inginerul e mâhnit când vede că oraşul nu are destui tineri buni şi care să iasă în faţă, pentru a forma o elită respectată. De asemenea, ca un om care a văzut multe la viaţa lui, le recomandă orădenilor să fie mai răbdători. Că nici lumea n-a făcut-o Dumnezeu într-o singură zi...