Amintirile lui Hedy
Aşa îşi începe "autobiografia" albumul de amintiri al lui Hedy Bohm, fostă Klein, o orădeancă în vârstă de 85 de ani, care acum locuieşte în Toronto, Canada. La 16 ani, fata a fost deportată alături de părinţi la Auschwitz şi doar ea a supravieţuit. După Holocaust, Hedy s-a întors la Oradea, unde s-a căsătorit cu Imre Bohm şi a emigrat în Canada.
În ciuda vremurilor, orădeanca a reuşit să-şi păstreze albumul de amintiri, un soi de "oracol" în care părinţii şi colegii ei de la Şcoala Ortodoxă Evreiască au lăsat mesaje, fotografii şi desene, acesta fiind transformat în subiectul unei expoziţii de către Asociaţia Tikvah din Oradea, vernisată luni seară, la Sinagoga Ortodoxă din strada Primăriei, aflată în reabilitare şi care urmează să gădzuiască Muzeul de Istorie al Evreilor din Oradea şi Bihor.
Cu patru episcopi
Evenimentul, care a reunit circa 100 de persoane, a avut loc cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Holocaustului şi i-a avut ca invitaţi pe Joanne Lemay, ambasadoarea Canadei în România (Canada deţine în acest an preşedinţia Internaţional Holocaust Remembrance Alliance, organizaţie parteneră a proiectului Tikvah), Vasilica Ştefania Duminică, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, prefectul Claudiu Pop, preşedintele CJ Bihor, Cornel Popa, deputatul Florica Cherecheş, viceprimarul Mircea Mălan, şeful Centrului Comunitar Evreiesc, Andrei Zeidler, dar şi pe cei patru episcopi bihoreni: episcopul ordodox Sofronie Drincec, cel greco-catolic, Virgil Bercea, cel romano-catolic, László Böcskei, şi cel reformat, Csuri Istvan.
După discursurile invitaţilor, care au condamnat Holocaustul şi au îndemnat la o conştientizare a răului făcut în acea perioadă împotriva evreilor şi nu numai, participanţii au aflat de la preşedinta Tikvah, Emilia Teszler, de ce a fost aleasă Sinagoga Ortodoxă ca loc de desfăşurare a evenimentului.
"Hedy locuia aici, vizavi, iar părinţii unei colege de-a ei conduceau Orfelinatul Evreiesc de Băieţi, care avea sediu în clădirea de aici, din strada Rahovei, care aparţine acum de Liceul Pedagogic. Când a început ghetoizarea, sulurile sfinte (sulurile de pergament pe care este scrisă Torá, n.r.) din sinagogi au fost duse în orfelinat, căci se credea că acolo vor fi în siguranţă. N-a fost aşa, căci şi copiii de aici au fost duşi în ghetou şi deportaţi", a povestit Emilia Teszler.
"Nu pot ierta"
În proiectul Tikvah s-au implicat şi trei clase din trei licee orădene - Colegiul "Mihai Eminescu", Colegiul "Emanuil Gojdu" şi Liceul "Ady Endre" - ale căror elevi i-au pregătit lui Hedy ba o expoziţie de fotografii actuale din Oradea, ba una cu fotografii vechi şi chiar un "oracol" propriu al unei clase.
Totodată, aceştia s-au filmat punându-i întrebări, iar Hedy le-a răspuns, o parte din înregistrări fiind proiectate luni seară la Sinagoga Ortodoxă.
Dacă Hedy Bohm, care acum merge la şcoli din Canada şi le povesteşte elevilor experienţele ei, îşi aminteşte cu plăcere de plimbările de pe malul Crişului "care bănuiesc că şi acum este loc de întâlnire pentru îndrăgostiţi", ea nu poate uita tragedia prin care au trecut evreii, inclusiv cei din Oradea.
"Eu nu pot nici să uit şi nici să iert. Dacă în numele meu poate aş putea ierta, nu cred că am dreptul să iert pentru uciderea părinţilor mei şi a tuturor acelor bebeluşi. Aşadar, pentru mine nu funcţionează puterea de a ierta", i-a răspuns aceasta unei eleve care a întrebat-o pe părere are despre cei care spun despre Holocaust că trebuie "iertat, dar nu uitat".
Destine crunte
Expoziţia organizată de Tikvah pe mai multe panouri ce conţin atât imagini şi desene din album cât şi informaţii despre ce s-a întâmplat cu o parte dintre foştii colegi ai lui Hedy este extrem de emoţionantă.
Ea este prezentată sub forma unei poveşti pentru elevi, căci va fi dusă şi în circa 20 de şcoli din Bihor. Spre exemplu, din expoziţie, vizitatorii pot afla că cea mai bună prietenă a lui Hedy Bohm, Hedi Neumann, alături de care are numeroase fotografii, a pierit la Auschwitz.
Altă fotografie o înfăţişează pe Anna Silbermann, o altă colegă, care la Auschwitz i-a mărturisit lui Hedy că nu crede că va scăpa cu viaţă şi a rugat-o pe să-i transmită prietenului ei că l-a iubit foarte mult.
După ce i-a invitat pe cei prezenţi să urmărească expoziţia, Emilia Teszler i-a şi sfătuit ca, în drum spre casă, plimbându-se pe străzile din Oradea, să-şi amintească de o bună parte din populaţia oraşului care a pierit în lagărele naziste în urmă cu 70 de ani.