Prima zi a Anului Nou înseamnă şi sărbătoarea Sfântului Vasile. Un număr mare de practici magice şi ritualuri se săvârşeau în această zi, care marchează începutul, nu doar al unul nou an, dar şi, simbolic, al unui nou ciclu de viaţă.
Prezenţa Sfântului Vasile este explicată diferit, prin prisma mitologiei populare. În unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecăreţ, cel care a iniţiat tradiţia sărbătorii care îi poartă numele.
Pe de o parte, 1 ianuarie reprezintă un moment de cumpănă - cea dintre ani, iar pe de altă parte, este o zi fastă prin excelenţă, fiind prima zi a anului, a unui nou interval de timp.
Ziua de Anul Nou e considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Azi, urările îşi au locul lor, mai ales în cazul oamenilor de la ţară, "Semănatul", "Pluguşorul", ”Plugul cel mare” sau "Vasilica" find cele mai importante texte "magice" care se rostesc.
Tot de "magia primei zile" ţin şi textele ce urează bunăstare fizică şi materială, precum "Sorcova" sau colindele de Sfântul Vasile (care le urează celor apropiaţi sănătate şi putere de muncă).
Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin, fiind născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile. Tatăl său fiind dascăl în cetate, Sfântul Vasile a fost, la rândul său un iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, astfel că şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena.
A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, prin scris şi cuvânt, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi, el a murit la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.