Uterul este un organ situat în pelvis, între vezica urinară şi rect, continuându-se în partea inferioară cu vaginul. Uterul este împărţit în trei porţiuni: superioară (corpul uterin), inferioară (colul uterin), care se deschide la nivelul vaginului şi medie (istmul), de legătură între corp şi col. Colul uterin are o porţiune denumită exocol, aflată în partea superioară a vaginului, vizibilă la examenul ginecologic cu valve şi o porţiune denumită endocol, care se poate vizualiza numai parţial. Zona de trecere între exocol şi endocol este locul în care debutează majoritatea tumorilor colului uterin.
Incidenţa cancerului de col uterin este semnificativ crescută la femeile din clasele socio-economice inferioare, cu debut al vieţii sexuale la vârstă tânără, parteneri sexuali multipli, istoric de promiscuitate sexuală, număr mare de sarcini şi, nu în ultimul rând, fumătoare. Prin contrast, este puţin frecvent la nulipare (femei care nu au născut) şi la cele cu viaţă sexuală inactivă. Există peste 20 de tipuri de virusuri papilloma (HPV) asociate cu cancerul de col uterin, deşi rolul agenţilor virali continuă să fie controversat.
Formele incipiente de boală sunt asimptomatice, fiind descoperite numai prin examenul citologic Papanicolau. Pe măsură ce tumora creşte, pacienta poate acuza sângerări vaginale spontane sau la contactul sexual, de cele mai multe ori asociate şi cu o secreţie. Durerea nu este comună, ea apărând în stadiile avansate şi fiind determinată de o multitudine de cauze: necroza tumorală, inflamaţie pelvină asociată, invazia unui ureter, a vezicii urinare sau a rectului.
Diagnosticul leziunilor precursoare (preinvazive) este dat de examenul citologic Papanicolau, iar dacă citologia este anormală dar fără prezenţa unei leziuni vizibile pe col, se efectuează colposcopia, metodă care analizează foarte atent suprafaţa exocolului uterin şi porţiunea iniţială a canalului cervical. Biopsia ghidată colposcopic şi eventual chiuretajul endocervical pun diagnosticul.
Diagnosticul leziunilor invazive este dat de leziunile vizibile (macroscopice) de la nivelul colului uterin care se biopsiază, eventual se face şi chiuretajul endocervical dacă leziunea se prelungeşte spre canalul cervical, examinarea la microscop a materialului excizat punând diagnosticul de malignitate. După confirmarea malignităţii, evaluarea preterapeutică a cazului necesită efectuarea altor investigaţii uzuale (radiografie toracică, examene de sânge, ECG) şi alte investigaţii complementare utile pentru aprecierea extensiei loco-regionale a bolii (tomografie computerizată abdomino-pelvină, urografie, eventual cistoscopie sau rectoscopie, dacă există suspiciune de invazie a organelor vecine).
Cancerul de col uterin confirmat histopatologic se încadrează într-un anumit stadiu. Stadializarea reprezintă încadrarea pe grupe a cazurilor cu aceeaşi gravitate, acelaşi prognostic şi tratament similar. Stadiul I cuprinde bolile limitate la uter (cu prognosticul cel mai bun), stadiile II şi III tumorile extinse în pelvis, în afara uterului, iar stadiul IV cancerele de col invadante în vezica urinară sau rect şi cele cu metastaze la distanţă.
Tratamentul cancerului de col uterin se bazează pe chirurgie şi radioterapie. Tratamentul chirurgical cuprinde metode conservatoare (cum este conizaţia din lezunile preinvazive) sau radicale, cea mai utilizată fiind histerectomia totală cu anexectomie bilaterală (se rezecă uterul împreună cu ambele ovare) şi limfadenectomie pelvină (excizia ganglionilor limfatici pelvini).
Radioterapia este o metodă de tratament importantă, fiind utilizată ca tratament exclusiv, pre sau postoperator. Se utilizează iradierea externă (cu fotoni, folosindu-se acceleratorul liniar sau aparatele de telecobaltoterapie) şi brahiterapia (sau iradierea intracavitară, adică introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau vaginului). Pentru stadiile incipiente, radioterapia exclusivă şi chirurgia au rezultate similare. Pentru restul stadiilor tratamentul este de obicei combinat radio-chirurgical.
ATENŢIE!
Orice femeie care prezintă sângerare vaginală la contactul sexual, hemoragie abundentă şi prelungită în perimenopauză (perioada de instalare a menopauzei şi cea care urmează menopauzei) sau hemoragie anormală înainte de instalarea menopauzei trebuie să se prezinte la medicul de familie sau la specialistul ginecolog pentru completarea investigaţiilor. Cancerul de col uterin trebuie diagnosticat în faza incipientă, reducându-se în acest fel prevalenţa cancerului invaziv şi mortalitatea.
Este mai uşor de depistat un cancer de col decât de tratat. Colul uterin este uşor de investigat, astfel încât examenul ginecologic anual oferă posibilitatea diagnosticului leziunilor precursoare şi tratamentul lor adecvat. De aceea se recomandă examenul citologic Papanicolau pentru femeile asimptomatice cu vârsta peste 20 de ani şi pentru cele sub 20 de ani sexual active (se fac 2 teste consecutive anual, apoi cel puţin un test la fiecare 3 ani, până la vârsta de 65 ani).
REŢINEŢI!
Atenţie la prevenirea bolilor cu transmitere sexuală! Se recomandă folosirea prezervativului în cazul în care există parteneri multipli. Consultul pacientei cu cancer de col uterin confirmat histopatologic trebuie făcut în echipă chirurg - radioterapeut înainte de începerea oricărui tratament.
Puţină istorie! Denumirea completă a testului Papanicolau este "Babeş-Papanicolau" după numele medicilor care, prin cercetările lor, au dat posibilitatea punerii la punct a tehnicii: Aurel Babeş şi Georgios Papanikolaou. Dr. Aurel Babeş a efectuat primul cito-test în 1926, iar dr. Georgios Papanikolaou a standardizat rezultatele acestui test în 5 clase, în 1928.