Cel mai bun produs al fotbalului orădean, Claudiu Keşeru, a avut cel mai bun an din carieră. După un deceniu petrecut în Franţa, la începutul sezonului s-a întors acasă şi a început să joace pentru Steaua Bucureşti, echipa de suflet a tatălui său, stins acum câţiva ani.
Cleo, cum îi zic fanii orădeni, s-a adaptat rapid şi şi-a arătat talentul înscriind chiar şi şase goluri într-un singur meci. Înainte de reînceperea campionatului, sportivul s-a confesat BIHOREANULUI despre drumul spre performanţă al băieţelului care la 7 ani schimba două tramvaie până la terenul de antrenament pentru a ajunge cel mai eficace atacant român...
Ca tata...
Claudiu iubea fotbalul încă de la grădiniţă. Tatăl său, Andrei Claudiu Keşeru, a jucat pe vremuri în Divizia B, la Înfrăţirea Oradea. "De la 3 ani mă ducea la meciuri şi, normal, am vrut şi eu să joc", îşi aminteşte fotbalistul Stelei, acum în vârstă de 28 de ani. A început primele antrenamente la 7 ani, întâi la micuţa Săgeata Crişului, iar după câteva luni a ajuns la FC Bihor. "Drumul spre antrenamentele de la Săgeata era un chin. Schimbam două tramvaie şi un microbuz din Nufărul până în Sântion", povesteşte Cleo.
Chiar şi aşa, ştia că vrea să devină fotbalist şi, s-a dovedit mai târziu, avea din plin talentul necesar. Tot de la început a fost sigur că vrea să fie atacant: "Am fost mereu cu golurile. Când vedeam mingea trăgeam la poartă din instinct". Datorită calităţilor arătate, la 14 ani a fost chemat să se alăture echipei mari a FC Bihor, pentru un meci în Cupa României, iar la 15 ani a devenit component de bază.
Orădeanul din Ligue 1
La finalul primului sezon jucat la FC Bihor, echipa a reuşit promovarea în prima ligă, după un meci de baraj împotriva Oţelulului Galaţi. Cleo n-a prins acea partidă de neuitat, pentru că tocmai se întorsese de la teste efectuate în Italia şi Franţa. De altfel, în Divizia A a mai apucat doar câteva meciuri, în 2003 fiind transferat în Franţa, la FC Nantes, după ce fusese remarcat şi în câteva meciuri ale Naţionalei de juniori. Nu avea încă nici 17 ani.
"Nu ştiam exact implicaţiile acestui transfer şi tot ce va urma. Domnul Marius Vizer, primul care m-a ajutat în carieră, m-a sfătuit şi m-a convins că era o decizie bună, iar părinţii m-au încurajat, deşi, fiind singurul lor copil, sufereau. Plecam pentru prima oară de acasă...", îşi aminteşte sportivul.
Deşi semnase contractul, orădeanul n-a putut juca primele luni la FC Nantes. "Regulamentul nu permitea să joc în Ligue 1 fără ca părinţii mei să fie în ţară şi fără ca măcar unul dintre ei să fie angajat în Franţa. Câteva luni mai târziu, clubul l-a angajat pe tata, numai de formă, ca să pot eu juca", spune Cleo, ai cărui părinţi au stat apoi cu el în Franţa aproape un an.
În sfârşit, la "naţională"
După ce a primit dreptul de joc, Cleo a intrat pe teren, întâi pentru echipa secundă a clubului, pentru ca apoi, după câteva luni, să fie promovat în primul lot, unde de-a lungul a patru sezoane a reuşit să marcheze 11 goluri. Din 2008, a fost împrumutat la FC Libourne Saint Seurin (Ligue 2), dar a revenit după doar un sezon la Nantes. N-a rămas mult, fiind "pasat" apoi la Angers, tot în liga a doua, pentru care a marcat 33 de goluri în 100 de partide.
"Experienţa din Franţa m-a maturizat ca om şi ca sportiv. Cred că abordez lucrurile diferit faţă de cineva care a făcut fotbal doar în ţară", spune Cleo. Din 2013, orădeanul a semnat un contract cu Bastia, tot în Franţa, unde a continuat să înscrie, fiind desemnat de mai multe ori la rând "jucătorul lunii" în Ligue 1. Forma lui bună l-a adus, în sfârşit, şi în atenţia selecţionerilor echipei naţionale a României, care l-au convocat prima oară în primăvara anului 2013. De atunci, Keşeru a marcat de trei ori pentru selecţionată.
Salariu de top
La începutul anului trecut, după mai bine de un deceniu petrecut în Hexagon, Cleo s-a întors în ţară, la Steaua Bucureşti. Cunoscătorii spun că orădeanul primeşte un salariu de 25.000 euro pe lună, adică 300.000 euro pe an, unul dintre cele mai mari contracte din Liga I, şi a beneficiat de o primă generoasă de instalare, plus bonusuri de performanţă pentru prestaţiile din campionat sau cupele europene. Un pachet financiar mai bun decât cel din Franţa. "Am făcut pasul acesta fiind ferm convins că era cel bun. Mi-a fost greu la început, dar de obicei greutăţile ne formează şi întăresc caracterul", spune sportivul.
E drept, în primele meciuri, n-a prea jucat şi, deci, nici n-a marcat. "În primele zece meciuri amicale n-am dat niciun gol. Aveam multe lucruri noi de asimilat, echipă nouă, oraş nou, colegi noi... Nici nu prea jucam când era Reghecampf antrenor, iar randamentul meu era la 50-60%", povesteşte Claudiu. Chiar şi aşa, până în vară, a înscris 9 goluri.
Anul succesului
Situaţia s-a schimbat radical după vacanţă. "Când am reluat pregătirile aveam o poftă foarte mare de joc. Mă înţeleg foarte bine şi cu domnul Gâlcă (Constantin Gâlcă, antrenorul Stelei, n.r.) şi am devenit important în angrenajul echipei", spune Cleo, care din vară a înscris 21 de goluri, în toate competiţiile, inclusiv pentru Naţională.
Cele 30 de reuşite adunate în 2014 l-au făcut golgheterul anului, dar cel mai bun sezon i-a adus şi alte bucurii: Claudiu deţine recordul pentru cel mai rapid hattrick din Europa League, înscriind de trei ori în doar 12 minute în meciul Stelei cu danezii de la Aalborg. Într-o altă partidă, cu Pandurii Târgu-Jiu, a băgat mingea în poartă de şase ori, egalând recordul ligii naţionale, stabilit în 1993 de un jucător al Farului Constanţa, Marian Popa.
Mândria tatălui
Când nu evoluează pentru campioana şi Naţionala României, Claudiu revine mereu la Oradea, împreună cu soţia sa, Laura, socotind oraşul, unde încă au mulţi prieteni, drept "acasă". Pe Laura a cunoscut-o în primul an de liceu, la Onisifor Ghibu. "De 12 ani suntem un cuplu, iar de cinci locuim împreună", spune Cleo, care s-a căsătorit în 2012 la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Oradea, avându-i invitaţi, printre alţii, inclusiv pe Marius Vizer şi colegi de la echipele din Franţa pentru care a jucat. "Astăzi mă simt un om, un bărbat împlinit, şi în carieră, şi în viaţă, dar vreau să mai progresez, să văd o evoluţie în mine", mărturiseşte Claudiu.
Cu mama lui, care locuieşte în Oradea, dar îl vizitează des şi la Bucureşti, Claudiu spune că are o relaţie specială. "Nici dacă aş fi ales-o nu cred că o găseam atât de perfectă", spune fotbalistul despre mama lui. Multe dintre reuşite i le dedică, însă, tatălui său, care a trecut în nefiinţă în urmă cu câţiva ani.
"I-am văzut de multe ori pe faţă mândria. A venit la un meci pe care-l jucam la FC Bihor cu Gloria Bistriţa, în Cupa României. S-a ajuns la penalty, iar eu, care aveam vreo 15 ani, am bătut în faţa unui portar experimentat de 39 de ani. Nu mi-a fost frică şi am înscris. L-am văzut pe tata în tribune, se bucura ca un copil, şi-a aruncat basca pe jos", îşi aminteşte fotbalistul. "Momentele astea îmi lipsesc, dar ştiu că n-are cum să nu fie mândru de ceea ce fac acum", spune Claudiu. Şi pe bună dreptate, căci el i-a pus mingea la picioare...
CAMPIONII INIMILOR
Fotbal de caritate
Pe 27 decembrie, Claudiu Keşeru şi coechipierul său de la Steaua, Paul Papp, au organizat la Arena Antonio Alexe un meci-spectacol la care au invitat mai multe foste, actuale şi, probabil, viitoare vedete ale fotbalului din Bihor şi nu numai. Printre aceştia s-au numărat Zeno Bundea, Ciprian Dianu, tinerii George Puşcaş (Internazionale Milano) şi Ionuţ Pop (AS Roma), precum şi "veteranul" Florin Prunea, portar al selecţionatei României în perioada "de aur" a acesteia. Printre invitaţii de onoare s-a numărat şi Mihai Neşu (foto).
"Am fost colegi la Naţionala de tineret. După accidentul pe care l-a suferit, iniţial n-am ştiut ce să-i spun. Acum păstrăm legătura, de când am fost acasă l-am vizitat de două ori", spune Claudiu. În urma evenimentului caritabil, încasările de 21.000 lei au fost donate copiilor din orfelinatele bihorene şi Fundaţiei Mihai Neşu.