De la prim-secretarii de partid de pe vremuri la primarii de după revoluţie, toţi cei care au luat decizii privind mediul au stat cel puţin o dată la masă cu Ana Marossy. Şi, în final, au fost nevoiţi să îi dea dreptate...

Fiind cel mai bun biolog al Bihorului şi unul dintre cei mai reputaţi din ţară, ea s-a remarcat de nenumărate ori prin modul înverşunat în care apără natura. Şi nu există iniţiative pe care să le fi întreprins şi să nu le fi dus la capăt, fie că a fost vorba de salvarea unui copac de la tăiere sau de oprirea unor activităţi de exploatare cu efecte nocive pentru mediu.

Zi de zi, Ana Marossy bate la pas Oradea, vânând cu ochi de vultur neregulile oraşului. Neobosită, face poze, dă telefoane, scrie reclamaţii, trage presa şi autorităţile de mânecă, pretinde să se ia măsuri. Şi cel mai mult îşi doreşte ca semenii ei să înţeleagă că, protejând mediul, asigură calitatea vieţii lor.

Natura, a doua credinţă

Ana Marossy s-a născut în Beiuş, în prima jumătate a ultimului secol din mileniul doi, cum îi place să spună. Din primii ani de viaţă a fost educată în spiritul respectului faţă de mediul înconjurător. Îşi aminteşte că, în copilărie, duminică de duminică era în mijlocul naturii. De-acasă a învăţat una din cele mai importante lecţii: "Tata îmi zicea mereu că în natură mergi ca la biserică, fără să deranjezi nimic. Şi acum natura e a doua mea credinţă".

Câţiva ani a fost profesoară în Ştei şi era renumită pentru modul în care îşi educa elevii. "Indiferent că era vară sau iarnă, îi scoteam duminica în natură. Ba să înveţe să cunoască urmele de animale, ba să schieze", îşi aminteşte biologul. Iar lecţiile date elevilor de-atunci le-au priit: mulţi dintre cei pe care Ana Marossy i-a şcolit au ajuns biologi, silvicultori sau ingineri de mediu.

Padiş, loc de suflet

În anii ‘70 avea să bifeze una din cele mai mari reuşite ale vieţii sale. Padişul, zona ei de suflet, era sub ameninţarea exploatării de bauxită. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, întreg parcul natural de acum ar fi fost doar un teren arid, selenar. A încercat să-l convingă pe cel care urma să conducă activitatea de exploatare, însă n-a reuşit. "Mi-a zis: "Pita-i pe bani"".

Văzând că nu e ascultată, a făcut ceea ce toţi din jurul său au considerat o nebunie curată: "Am intrat peste prim-secretarul judeţului în birou, fără nicio teamă. I-am zis că zona asta va fi un parc naţional şi că, prin exploatare, o distruge cu totului. El era un om nu foarte educat, dar a înţeles". Astfel, a reuşit ceea ce nimeni nu şi-ar fi imaginat, în epoca ceauşistă: că un om fără funcţii de conducere poate să oprească doleanţele partidului. Cel mai trist i se pare femeii că, 40 de ani mai târziu, în plină democraţie, lumea tot nu înţelege ce zonă valoroasă e Padişul.

Ultimul cuvânt

De când Ilie Bolojan e primar, Ana Marossy a ajuns membră a Comisiei locale de consultanţă pe probleme ecologice. Membră e un fel de-a spune, căci de fapt nu se prea iau decizii fără ca ea să îşi dea acordul. Această comisie hotărăşte cum trebuie să arate malurile Crişului, dacă o amenajare peisagistică se impune sau nu, ori ce pomi se potrivesc a fi plantaţi în diferite zone ale Oradiei.

Acum, de când Primăria a decis că niciun mal nu va fi betonat, iar vegetaţia de luncă va rămâne neatinsă, Marossy se declară fericită. "Când vom avea 25 de metri cubi de oxigen pe cap de locuitor, nu 9 cât avem acum, putem vorbi de tăieri". Tocmai de aceea, recomandă orădenilor să îşi pună mai multe plante în balcoane. "E bine că au început să se îngrijească de spaţiile verzi din jurul blocurilor, dar îşi ignoră mica oază care ar putea să o aibă la ei acasă", spune biologul.

Cert e că Ana Marossy nu se va opri din lupta ei pentru protecţia mediului înconjurător şi pentru educarea semenilor, convingându-i că ocrotind natura îşi asigură lor şi nepoţilor lor o viaţă calitativ superioară. Iar timp şi energie are din belşug, căci este încă "verde"...

"Am citit primul număr din Oradea Noastră şi mi-a plăcut. Oamenii au nevoie de educaţie ecologică, pentru că asta le lipseşte. Tineretul este mai receptiv, dar trebuie să fie cineva care să-l îndrume"
Ana Marossy