În contextul în care justiţia este în protest, consider că este important să se cunoască faptul că există, pe lângă sistemul instanţelor judecătoreşti, un sistem de justiţie privat, care poate fi mult mai eficient şi mai rapid decât justiţia statală. De altfel, marile companii multinaţionale preferă, în majoritatea situaţiilor, arbitrajul internaţional privat, în detrimentul sistemelor de justiţie ale ţărilor în care au afaceri în derulare.
Referindu-ne aici strict la arbitrajul românesc, acesta este reglementat de către Codul de procedură civilă şi presupune posibilitatea ca două părţi aflate în litigiu să fie "judecate" de către arbitri desemnaţi direct de către ele, iar hotărârea pronunţată să fie pusă repede în executare.
Practic, cu ocazia încheierii unui contract, părţile semnatare inserează o clauză în acel contract prin care prevăd că, în caz de litigiu, acesta va fi soluţionat de curtea de arbitraj din oraşul sau judeţul X - există curţi de arbitraj pe lângă camerele de comerţ judeţene şi două curţi de arbitraj la Bucureşti. Mai mult decât atât, chiar şi în lipsa unei clauze de arbitraj (clauză compromisorie), părţile pot recurge la arbitraj dacă ambele sunt de acord.
Arbitrajul presupune, în esenţă, ca partea nemulţumită să formuleze o cerere de arbitrare (exact ca o cerere de chemare în judecată) adresată instituţiei de arbitraj, cerere prin care desemnează un arbitru, care poate fi o persoană de pe lista acelei instituţii sau orice altă persoană - de regulă, specialist în drept.
Partea pârâtă, odată cu formularea apărărilor în cauză, poate declara că este de acord cu persoana desemnată arbitru de către reclamant sau poate desemna o altă persoană ca arbitru. Dacă sunt doi arbitri desemnaţi de părţi, aceştia vor desemna, de comun acord, un supraarbitru, constituindu-se astfel tribunalul arbitral. Este important de precizat că arbitrii desemnaţi de părţi trebuie să accepte desemnarea şi că aceştia sunt numiţi pentru competenţa lor recunoscută, nu ca să fie "favorabili" părţii care i-a desemnat.
După achitarea taxelor de arbitraj care includ şi onorariile arbitrilor, taxe care de regulă sunt mai mari decât taxele de timbru percepute de stat, se va derula un litigiu asemănător cu cel din instanţă, însă fără formule solemne şi robe care sunt specifice justiţiei statale.
Hotărârea pronunţată de tribunalul arbitral este executorie şi poate fi pusă în executare de îndată, prin executor dacă partea care pierde nu o execută de bunăvoie.
De asemenea, hotărârea arbitrală poate fi atacată la instanţele statale (curtea de apel), însă numai pentru aspecte de procedură, statul neputând cenzura aprecierile arbitrilor desemnaţi de părţi.