Arcașa de aur: Multiplă campioană națională, orădeanca Mara Mihociu țintește cu arcul Jocurile Olimpice! (FOTO)

La aproape 17 ani, Mara Mihociu este deja un nume în tirul cu arcul din România: campioană naţională de cadeţi, medaliată internaţional, elevă de 10 şi o tânără care îşi ţinteşte visul cu o disciplină care impresionează. 

Practică un sport mai puţin cunoscut în ţara noastră, dar asta n-o împiedică să concureze de la egal la egal cu arcaşi din Europa. Cu o doză mare de ambiţie, Mara îşi construieşte drumul spre Jocurile Olimpice, ţintă cu ţintă.

Direct la ţintă

Aventura Marei în tirul cu arcul a început când copila avea 10 ani şi a participat la un atelier organizat de clubul orădean Red Point. I s-a părut interesant, dar s-a gândit serios la acest sport patru ani mai târziu, când a mai avut ocazia să tragă câteva săgeţi, în curtea unui verişor. "Mi-a plăcut şi i-am zis mamei că aş vrea să încerc acest sport", povesteşte adolescenta.

În primăvara anului 2022, Mara s-a înscris în Red Point şi a început antrenamentele, descoperind regulile acestui sport în care arcaşul trebuie să ţintească centrul unor cercuri de pe panouri aflate la 50 de metri distanţă. Inspirat din tehnici vânătoreşti, sportul nu este unul faimos în România, ţară care are cam 200 de sportivi. În Europa, însă, e mult mai căutat: Spania are 2.000 de sportivi, iar Italia chiar 3.000.

La un pas de renunţare

Concentrarea şi disciplina învăţate la karate kyokushin, sport pe care fata îl practica deja, i-au fost de folos, Mara reuşind rapid să stăpânească tehnica necesară arcaşilor. "După scurt timp, antrenamentele au început să mi se pară plictisitoare. Eu trăgeam cu un arc de şcoală, iar ceilalţi sportivi aveau arcuri compound, sofisticate. Mă uitam la ei fascinată şi încercam să învăţ din priviri", îşi aminteşte adolescenta.

În tir, două tipuri de arcuri sunt cele mai folosite: arcul olimpic sau "recurve", cu capetele curbate spre exterior, şi arcul compound, cu scripeţi care cresc precizia. În Oradea, nu există antrenor de tir olimpic, aşa că toţi sportivii practică tirul cu arcuri compound. La doar o lună după ce a început antrenamentele, Mara a depăşit stadiul de începătoare şi a visat să aibă un arc profesionist, dar costul de 10.000 lei era peste posibilităţile financiare ale mamei ei. 

Micuţa arcaşă a avut noroc: în ziua în care urma să-i spună antrenorului Mircea Stroe că renunţă la sport, a aflat că o sportivă vinde un echipament care i s-ar potrivi. "E cam greu să găseşti un arc second hand care să ţi se potrivească, pentru că vânzătorul trebuie să fie de aceeaşi statură cu tine, ca să ai deschiderea braţelor similară", explică Mara. 

Sportiva era de o înălţime apropiată ei şi, ca norocul să fie complet, cerea un preţ mai mic, de 6.000 lei. "Am considerat că nu trebuie să ignorăm aceste indicii, venite fix în ziua în care urma să anunţe că se lasă. Am luat un credit şi l-am cumpărat", povesteşte mama fetei, Anca Mihociu. 

Primele concursuri

Foarte repede, Mara a devenit mai bună decât colegii ei de club experimentaţi, iar în vara anului 2022, la primul concurs la care a participat, Cupa Red Point, s-a clasat pe primul loc. Victoria a motivat-o şi mai tare pe copila care a înţeles rapid că tirul cu arcul este în mare parte un sport mental. La competiţii trebuie să ignore vântul, soarele, zgomotele din jur, emoţiile şi gândurile care o pot sabota: "Când tragi, trebuie să fii într-o bulă. Săgeata pleacă doar când mintea e complet liniştită".

A urmat Campionatul Naţional de copii şi juniori, unde Mara s-a clasat pe locul 4, chiar dacă a avut o defecţiune la echipament. Apoi, în anul următor a devenit vicecampioană şi a intrat în lotul naţional, ocazie cu care a fost invitată şi la prima competiţie europeană, în Sofia, Bulgaria. "I-am spus mamei că aş vrea să merg pentru că, dacă e să pice pământul de sub picioarele mele, mai bine la o cupă europeană, decât la un campionat", zice adolescenta. 

A călătorit 21 de ore, cu maşina, trenul şi autocarul, ca să ajungă la competiţie, iar oboseala şi condiţiile meteo nefavorabile - frig, vânt şi ploaie - au ţinut-o în afara podiumului. Mara nu s-a dat, însă, bătută: "Eşecurile dor, mai ales când simţi că ai fost aproape. Dar exact ele mă motivează cel mai mult".

Palmares bogat

La scurt timp, adolescenta a fost invitată la o altă cupă europeană, în Slovenia, unde a plouat atât de mult, că terenul părea mai potrivit pentru jocuri de apă. "Puteai să storci hainele de pe mine. Dar totuşi, am câştigat aurul la U18. Atunci am învăţat că nu trebuie să te dai bătut, indiferent de condiţiile neprielnice", zice adolescenta. 

Astăzi, fata are în palmares trei titluri de campioană naţională şi trei de vicecampioană. Cel mai recent, a urcat pe prima treaptă a podiumului la campionatul pentru juniori organizat la jumătatea lunii iulie, chiar la Oradea. "În trei ani de competiţii, am adunat peste 20 de medalii. În clasamentul european sunt pe locul 9", se mândreşte tânăra. 

Din fiecare concurs, a ieşit mai pregătită, iar acum ştie să nu concureze obsedată de punctaj, ci doar de plăcerea jocului. "Trebuie să devii o maşinărie. Fiecare mişcare trebuie să-ţi intre în reflex: cum iei săgeata, cum o încarci, cum te aşezi. La început îmi repetam ca o poezie ce trebuie să fac. Acum pot trage cu ochii închişi", zice fata.

De aur şi la şcoală

Mara merge de trei ori pe săptămână la antrenamente, acum pregătindu-se cu un alt arc, şi mai performant, pe care l-a cumpărat cu ajutorul unei donaţii de 15.000 lei, bani strânşi de psihologa ei de la colegi de breaslă. "Când am aflat, mi s-a tăiat respiraţia", zice adolescenta, recunoscătoare pentru ajutorul primit, căci arcaşii din România n-au niciun sprijin financiar din partea statului.

În paralel, este o elevă eminentă, la Colegiul Greco-Catolic Iuliu Maniu, specializarea Matematică-Informatică, unde a terminat clasa a X-a cu media 10. "Am învăţat de mică faptul că fiecare lucru are timpul lui. Şcoala e importantă, iar organizarea e cheia", zice Mara, care îşi doreşte să devină inginer mecanic.

Cu gândul la Los Angeles

Visul Marei este să ajungă la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028, unde pentru prima oară vor concura şi arcaşii compound: "Nu trag pentru medalii, ci pentru mine. Vreau să văd cât de bună pot fi".

Cu acelaşi scop în minte, şi-a propus să ajungă anul acesta la o competiţie anuală din Olanda. Participarea costă, însă, aşa că fata îşi va căuta sponsori printre firmele locale, cărora vrea să le prezinte reuşitele şi ambiţiile ei. "Sper să reuşesc să strâng banii necesari, pentru că la acel concurs am şanse să găsesc un sponsor printre firmele de echipamente", explică tânăra, cu maturitate. 

Tirul cu arcul nu este un sport pentru oricine. Cere nervi de oţel, precizie, răbdare şi abilităţi de concentrare. Mara Mihociu, adolescenta cu zâmbet cald şi voinţă de fier, a înţeles deja că "arcul nu iartă" nicio scăpare, dar nici nu îi dezamăgeşte pe cei care trag, ambiţioşi, pentru visul lor.