De peste 20 de ani, Constantin-Liviu Demeter caută cu atenţie printre fotografiile pe care le găseşte la târgurile de antichităţi şi pieţele de vechituri. Când era adolescent, a început să strângă cărţi poştale cu Oradea, îndeletnicire pe care şi-a păstrat-o. Astăzi, are o colecţie impresionantă, peste 10.000, multe dintre ele rare, dovezi autentice ale vieţii urbane de acum zeci de ani.
Foto-istoric
"Am două mari pasiuni: prima este fotografia, iar a doua istoria", spune despre el însuşi Constantin-Liviu Demeter. La 36 de ani, orădeanul este un personaj cunoscut printre istoricii oraşului.
În 2013 a obţinut titlul de doctor în istorie la Universitatea din Oradea, pentru o lucrare lăudată de specialişti: "Şcoala Română din Roma în 80 de documente inedite". Demeter a cercetat arhivele pentru a descrie cea mai veche şcoală românească din afara ţării, într-o teză coordonată de reputatul profesor Sever Dumitraşcu. Zece ani mai târziu, a publicat studiul într-o carte pe care, recent, a lansat-o la Oradea, iar săptămâna trecută şi la Bucureşti.
Costi, cum îi spun prietenii, nu şi-a dorit niciodată să profeseze la catedră, preferând să-şi păstreze locul de muncă la magazinul alimentar pe care părinţii lui îl au în Oradea, ca să-şi urmeze liber pasiunile. Fotograf profesionist, urmăreşte cu obiectivul aparatului oameni, clădiri, peisaje, dornic să lase şi el în urmă mărturii pentru istoricii viitorului.
În 2019, alături de alţi doi fotografi orădeni, Gheorghe Petrila şi Ovidiu Gabor, Constantin (foto) a petrecut două săptămâni în peninsula croată Istria, unde trăieşte cea mai mică comunitate de români din afara ţării. Istroromânii aveau un dialect pe care unii lingvişti îl consideră originar din Crişana, Maramureş şi Banat, iar cei trei artişti au vorbit şi fotografiat ultimii croaţi care mai ştiu româneşte. Au realizat şi o monografie, "Românii apuseni", pentru care au fost decoraţi de şeful Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Daniel.
Detalii ascunse
În adolescenţă, Costi a descoperit modul perfect în care pasiunile sale se întrepătrund: cărţile poştale. "Am început să le colecţionez de la 15 ani. La Cercul Militar, unde director era atunci Dan Poinar, era Hobby Club, unde se vindeau cărţi poştale", povesteşte el. Curios din fire, le cerceta cu atenţie, căutând detalii care să completeze imaginea asupra vremurilor trecute.
O fotografie care a surprins lucrările pentru construirea Palatului Vulturul Negru, derulate între anii 1907 şi 1908, i-a dezvăluit modalitatea de organizare a şantierului: în faţa acestuia, în Piaţa Unirii, au fost ridicate temporar barăci în care îşi aveau birourile proiectanţii şi inginerii, iar în colţul pieţei a fost amenajată o toaletă pe care o foloseau în timpul orelor de serviciu.
În aceeaşi imagine se vede cum se adunau în piaţă comercianţi de toate felurile. "Mereu m-am întrebat de unde veneau vânzătorii în Piaţa Unirii. Într-o altă cercetare, am studiat documente de arhivă din Sântandrei, şi aşa am aflat că mulţi veneau la Oradea ca să-şi vândă produsele", spune Constantin.
Veche de 139 de ani
De câte ori are ocazia, orădeanul participă la târguri de antichităţi din ţară şi din străinătate, unde scotoceşte printre albumele cu fotografii, în speranţa că va găsi ilustrate cu Oradea. De asemenea, urmăreşte site-urile de profil şi intră în contact cu alţi colecţionari, oferindu-se să cumpere cărţile poştale cu Oradea pe care aceştia le deţin.
Aşa a obţinut şi cea mai veche fotografie din colecţia sa, care datează din 1884, imortalizând o parte din Piaţa Unirii. "Am cumpărat-o de la un alt colecţionar orădean, care o găsise la un târg de antichităţi din Viena. Este o fotografie importantă în primul rând pentru că este veche, iar apoi pentru că este printre puţinele cu prima statuie a Sfântului Ladislau", spune colecţionarul. Realizată din piatră, de către un sculptor amator, a fost rapid înlocuită, din motive estetice.
În aceeaşi fotografie se vede Biserica cu Lună şi casa în care s-a născut, în 1802, avocatul Emanuil Gojdu, edificiu existent şi astăzi, peste drum de lăcaşul de cult. "Este una dintre cele mai vechi imagini cu casa lui Gojdu", se mândreşte Constantin.
Primul "mall"
Colecţia lui numără în prezent peste 10.000 de ilustrate, pe care le preţuieşte ca pe o avere importantă, selectând cu grijă chiar şi oamenii cărora le arată. În urmă cu două săptămâni, la invitaţia Asociaţiei Bibliotecarilor din Bihor, a acceptat să prezinte public peste 100 de cărţi poştale, la un eveniment care a marcat Ziua Bibliotecarului. În faţa unei audienţe destul de restrânse, dar care a fost rapid fascinată de prezentare, Costi a expus copii scanate ale unor fotografii din colecţia personală, oferind şi detalii greu de "citit" pentru un profan.
De pildă, o carte poştală cu Parcul Libertăţii (foto) dezvăluie o regulă urbană: pe aleea din mijlocul parcului, azi Aleea Anna Marossy, exista un indicator care avertiza că accesul trăsurilor este interzis. "Pe aici se plimbau doamnele cu rochii vaporoase", a explicat istoricul.
O altă imagine dezvăluie că în clădirea din Piaţa 1 Decembrie, unde orădenii îşi amintesc că a funcţionat magazinul Oţelul, era pe vremuri un "mall". "Pe clădire scrie "Udvar", în ungureşte, iar când vezi pe un imobil această inscripţie înseamnă mare lucru. Acolo este o clădire în care nu locuieşti, ci cumperi, un fel de mall, adică o curte cu mai multe magazine", explică istoricul.
Ghid pentru elevi
De câteva luni, Constantin împărtăşeşte ce ştie despre Oradea şi cu elevii. Fără să aştepte vreo recompensă, s-a oferit să fie ghid prin oraş pentru liceenii care au ales la şcoală disciplina opţională despre istoria Oradiei, pentru care Primăria a făcut şi un manual. Ghid autorizat, îi poartă pe adolescenţi prin centrul istoric, ajutându-i să descopere istoria urbei în care locuiesc.
"Aproape fiecare palat are o poveste, iar povestea este fascinantă când vorbim de Art Nouveau-ul orădean. Faptul că ajung cu un om, fie elev, fie adult, în faţa unei clădiri restaurate, mă ajută să o explic, să îi scot în evidenţă stilul. Iar adolescenţii care au parte de aceste ore speciale şi ghidaje vor şti să aprecieze, să respecte şi chiar să îndrăgească o clădire veche, patrimoniul atât de valoros al oraşului. Până la urmă, ei sunt viitorii cetăţeni ai urbei", spune istoricul. Iar el se asigură că poveştile din trecutul Oradiei vor fi ştiute şi în viitor...