Şevalet, pânză, culori, imaginaţie şi un atelier dezordonat. Acestea sunt elementele care o ajută pe Daïa, pseudonimul artistei orădence Daniela Brosset, fostă Maier, să creeze picturi care să impresioneze privitorii şi să nască întrebări în mintea lor.

Spre deosebire de mulţi artişti contemporani, care pictează lucruri realiste, orădeanca excelează în opere abstracte, încărcate de simboluri. Are un palmares impresionant de premii şi a participat la zeci de expoziţii, iar de două ori pe an lucrările sale pot fi văzute în clădirea care adună capodoperele celor mai mari artişti ai lumii: Muzeul Luvru.

Terapie prin artă

Daniela e pasionată de pictură de când era pe băncile şcolii, dar a urmat o carieră pedagogică inspirată de mama sa, profesoară. După ce a făcut studii superioare în domeniul învăţământului special, a fost angajată ca terapeut de artă la fosta Şcoală specială nr. 3 din Oradea.

Timp de 22 de ani i-a învăţat pe copiii cu deficienţe, precum autism sau sindrom Down, să picteze, să danseze şi să cânte, încurajându-i să se exprime cât mai mult prin artă.

Mutată la Paris

Şi-a iubit profesia. Tocmai de aceea, după ce l-a cunoscut pe bărbatul care avea să-i devină soţ, în 2009, iar acesta i-a propus să se mute cu el în capitala Franţei, a ales să facă naveta între Oradea şi Paris, pentru a fi în continuare alături de elevii cu CES.

După 5 ani a decis totuşi să rămână în patria adoptivă, unde şi-a găsit un job în acelaşi domeniu. În scurt timp a început să ţină cursuri gratuite pentru copiii nevoiaşi şi persoanele vârstnice din suburbii ale Parisului.

"Tema pe care le-o dau cel mai des e «Descoperirea picturii fără pensulă». Copiilor le place să întindă culorile pe pânză cu degetele, iar adulţii pictează cu frunze sau cu alte obiecte din natură. Încerc să-i învăţ să privească lumea înconjurătoare cu alţi ochi, artistic", spune Daniela.

O lume abstractă

În tot acest timp, s-a profilat pe pictura abstractă, pe care o creează cu degetele, spatula sau cuţitul de pictură, în atelierul amenajat în propria casă. O inspiră mai multe curente artistice, între care impresionismul şi cubismul, iar între artiştii săi preferaţi se numără Constantin Brâncuşi.

Cu toate că realizează şi portrete, şi peisaje, în nonfigurativ Daniela se exprimă cel mai bine şi reuşeşte să dea viaţă sentimentelor ei. Mărimea şi durata realizării unui tablou variază în funcţie de starea de spirit. "Am terminat unul într-o noapte, dar la altele lucrez săptămâni întregi", spune Daïa.

Printre tablourile ei preferate se numără "Fuziune" (foto): două chenare albe, care par a fi coperţile unei cărţi, reprezintă limitele societăţii, iar petele albe din stânga şi dreapta semnifică personalitatea unui om, care îşi trăieşte viaţa urmându-şi pasiunea fără a încălca limitele comunităţii în care trăieşte.

Tablouri cu personalitate

Când participă la expoziţii de grup sau saloane internaţionale, Daniela îşi adjudecă deseori premiul publicului sau al juriului. Secretul? Discuţiile cu privitorii. "Celor care se opresc în faţa lucrărilor mele şi le admiră le explic ce am vrut să transmit, ce semnifică fiecare colţ al picturii. Înseamnă mult pentru ei", mărturiseşte femeia, care de aproape fiecare dată pleacă de la evenimente cu lucrările vândute, la preţuri de sute sau mii de euro.

Şi pentru cei care ajung să-i fie cumpărători are o abordare inedită. Între altele, le pune întrebări despre zona unde locuiesc, locul unde va fi aşezat tabloul ori felul lor de a fi. "Tablourile trebuie să fie compatibile cu proprietarul. Eu nu mă mulţumesc cu gândul că am vândut o lucrare, vreau să ştiu că acea persoană înţelege ce am vrut eu să transmit şi rezonează cu ideea", explică ea.

Va expune la Oradea

Abordarea i-a adus numai aprecieri. La începutul anului, Academia Italia in Arte nel Mondo i-a înmânat trofeul David de Michelangelo (foto), iar anul trecut a câştigat medalia de argint la gala Societăţii "Artă, Ştiinţă şi Literatură". De curând a obţinut şi un certificat de artist internaţional de la Institutul de Acreditare Artistică din Olanda.

Până acum, operele Danielei au putut fi văzute în peste 60 de expoziţii din Franţa, Italia, Spania, Belgia, Austria, Monaco şi SUA, iar artista e o prezenţă permanentă la saloanele de primăvară şi toamnă organizate în piramida Muzeului Luvru, fiind adesea invitată şi să jurizeze expoziţii.

Cel mai mult, însă, îşi doreşte să îşi prezinte tablourile locuitorilor oraşului său natal. "Chiar dacă locuiesc aici, sufletul meu a rămas în Oradea, unde vreau să mă întorc când soţul va intra la pensie. Până atunci îmi doresc să fac o expoziţie, dar pandemia mă încurcă", spune pictoriţa. Poate, totuşi, nu va dura mult...