Galeria de Arte Vizuale din Oradea a fost scena unde, în seara de 14 decembrie, tânărul artist Teofil Ioan Ştiop, conferenţiar universitar la Facultatea de Arte, şi-a lansat prima sa carte. Evenimentul s-a desfăşurat sub egida Editurii Universităţii din Oradea, cartea având titlul Imagine şi Transtextualitate. Incursiune în iconologia dantescă.

Puterea exemplului

Încă de la prima vedere cartea îţi lasă impresia unei lucrări serioase, dedicată unui public ce nu renunţă să se întrebe continuu dacă mai este ceva de spus despre Dante, sau, de ce nu, unui cititor curios de diferite abordări contemporane ale teoriei imaginii.

Autorul îşi propune să dezvolte aceste teorii pornind de la puterea exemplelor oferite de mai multe povestiri, extrem de sugestive, pe care el le reperează în istoria imaginii. În acest sens, iconografia dantescă este una dintre ele, aceea pe care Teofil Ioan Ştiop o dezvoltă şi o accentuează cel mai mult în cartea sa.

"Lucrarea "Imagine şi Transtextualitate. Incursiune în iconologia dantescă" ne demonstrează că da, mai sunt lucruri de spus despre Dante. Poate şi datorită faptului că, fiind o lucrare care se referă la iconologia dantescă, nu este doar o carte despre Dante ori despre iconologie. Cartea are niveluri diferite, de la cel pur teoretic la cel, să zicem, practic - niveluri care se presupun reciproc, se ascund succesiv, dar absorbindu-se gradual unele pe altele, deschizându-şi mărginirile către straturile superioare care le înglobează", a precizat profesorul univeristar Aurel Chiriac.

De la obligaţie, la obsesie

Istoria cărţii este una clasică. Ea a apărut în urma lucrării de doctorat, un doctorat pentru care autorul, ca mulţi alţi artişti, nu a optat de la început din iniţivă proprie, ci în urma unui obligativităţi academice.

"Am fost nevoit să fac doctoratul pentru că altfel nu puteam continua cariera universitară. Dacă aş fi putut alege, aş fi preferat să stau în atelier şi să pictez", a mărturisit Teofil Ioan Ştiop în seara lansării. Pornind de aici, tema a devenit, pas cu pas, o "obsesie intelectuală", un orizont asumat, obiectivat în cele din urmă în această lucrare scrisă care de fapt reprezintă o reformulare pentru varianta de publicare a tezei sale de doctorat.

Cartea poate fi considerată în egală măsură un manifest sau un curs de bune practici pentru preluarea şi împrumutul unui dat cultural. Autorul, cu un rafinament şlefuit într-un mediu cultural, corect cu el însuşi, a preferat, pe tot parcursul cărţii, să-i citeze pe cei din care a scris, să-i parafarzeze pe cei care l-au inspirat, iar celor care le-a folosit imaginile le-a cerut acordul, un demers destul de rar în actualitatea românească.

Totuşi, el a folosit ca suport imagistic la textul cărţii mai multe imagini pentru care nu a primit nici un răspuns din partea proprietarilor, dar din care "am luat doar un fragment, fără a atinge marginile pentru a fi în limitele legii", se apără artistul. Arhitectura cărţii nu este una în care predomină textul, imaginile rup monotonia şi ajută cititorul profan să înţeleagă mai bine combinarea conceptelor discutate.

Poveşti cu artişti

Coperţile, grafica şi filele cărţii vorbesc de o calitate demnă a artistului care înclină spre rafinament şi sensibilitate. Cartea cuprinde istorioare care aduc în faţa cititorului experienţele şi trăirile artiştilor citaţi.

Nu cred că voi fi aspru criticat, dacă spun că Teofil a oferit publicului cu această carte şi o hartă imaginară a traseului  pe care-l parcurge o idee până ajunge la nivelul de artă. O altă remarcă a originalităţii de care se bucură cartea este faptul că "nu predomină în mod sufocant notele de subsol", ideile sunt în întregime proprii, chiar dacă, poate, unii cititori ar putea avea tendinţa să creadă altceva.

Artistul a reiterat într-un capitol separat aportul artistic, pe care l-a avut în urmă cu 7 ani atunci când în Oradea un spaţiu se transforma într-un loc expoziţional. Moara Răsărit a fost locul unde Teofil a dat tonul expoziţiilor de artă prin desfăşurarea pe mai multe paliere a instalaţiei sale ARS dantesca combinatoria. Capitolul cuprinde fotografii cu instantanee, fragmenete şi detalii precum şi descrierea expoziţiei mai sus amintite.

Autorul a dedicat cartea Imagine şi Transtextualitate, incursiune în iconologia dantescă bunicii sale Maria şi tatălui său Pr. Ioan. Discret, Teofil a ştiut să le mulţumească tuturor celor care au jucat un rol în realizarea cărţii sale.

Gabriel Bonaciu