Că Băile Felix nu reuşesc nicicum să îşi depăşească condiţia de staţiune provincială, învăluită de fum de mititei şi zdrăngăneli de manele, este un lucru evident de ani de zile. La fel ca şi acela că lipsa de curăţenie şi kitch-ul arhitectural, nicidecum nufărul termal, au ajuns „emblemele" Felixului de stil nou.
Despre cum se realizează, în aceste zile, operaţiunile de înfrumuseţare şi înnoire în staţiune, elocventă este "procedura" originală de asfaltare demarată de o firmă din Salonta pe drumul care delimitează staţiunea de pădure.
Peste covorul asfaltic vechi, plin de gropi dar abia scrijelit ici colo, bravii drumari au aruncat un strat palid de bitum, în care mai multă e concentraţia de pietriş decât cea asfalt. Rezultatul: aspectul de mânjeală inestetică e concurat numai de mizeria din jur.
Oricum, şi una, şi cealaltă, spun multe despre cât de lung e drumul pe care îl mai avem de străbătut până la civilizaţie.