Trebuia să fie cel mai mare proiect de infrastructură din România. S-a dovedit, însă, unul din cele mai mari eşecuri. Pornită în urmă cu şase ani, construcţia Autostrăzii Transilvania nu e nici măcar aproape de punctul în care trebuia să fie.

Ba mai rău: indolenţa constructorului Bechtel obligă la refacerea unor lucrări deja distruse după ce au fost abandonate fără nicio măsură de conservare. BIHOREANUL vă prezintă în ce stadiu de degradare a ajuns tronsonul 3C al autostrăzii.

Distruse degeaba

Pe tot traseul de la Oradea la Suplacu de Barcău şoseaua îţi scutură maşina de parcă ai rula pe un teren minat, nu pe un drum judeţean. În ultimii şase ani, camioanele ce transportau materiale de construcţii la şantierele Bechtel din Suplacu de Barcău şi Chiribiş au circulat supraîncărcate, fără să le pese că în urma lor drumurile, fie naţionale sau judeţene, rămân ca după bombardament.

Acum camioanele trec rar, iar şoseaua a rămas ruină. Groapă lângă groapă, pare că de fapt întreg drumul este un mare crater. Pe localnicii din zonă îi doare cel mai rău tocmai asta, că drumurile au fost distruse pentru nimic, căci autostrada nu-i nicăieri. Şi nici nu va fi curând.

Peisaj ruginiu

Pe şantierul Bechtel de la Chiribiş primul lucru care îţi sare în ochi e un panou ce anunţă că autostrada Transilvania duce protecţia muncii spre o nouă frontieră. Întreg panoul e mâncat şi nu poţi să nu te întrebi: oare aşa or fi şi măsurile de protecţie?

La o privire mai apropiată asupra viaductului din apropiere, îţi dai uşor seama că are ceva în comun cu panoul: rugina. Barele de fier care trebuiau să-i susţină parapeţii sunt atât de mâncate încât s-au rupt, s-au desprins unele de celelalte ori chiar lipsesc cu desăvârşire. Aceeaşi culoare o are şi fierul din betonul viaductului. Şi nici barele, nici viaductul nu sunt în niciun fel protejate. Zac abandonate în voia intemperiilor.

Acces interzis

Vreo 20 de kilometri mai încolo, la graniţa dintre Bihor şi Sălaj, în capătul Suplacului, e un alt şantier al Bechtel. De la poartă, un paznic te blochează rapid. "Nu aveţi voie să intraţi aici, vă rog frumos să plecaţi!". În spatele lui, la zeci de metri depărtare, grupuri de muncitori lucrează. La ce anume, cine ştie...

Peste unul din dealurile ce împrejmuiesc şantierul sunt ridicaţi alţi piloni ai viitoarei autostrăzi. Drumul care duce către ei e singurul nepăzit. Uşor de înţeles de ce: şantierul e pustiu. Buruienile crescute la peste un metru înălţime stau semn că niciun muncitor Bechtel n-a fost de mult pe-acolo. La fel ca la Chiribiş, nici acesta nu e protejat, iar armătura din piloni are aceeaşi culoare ruginie.

Cea mai ieftină metodă legală de conservare este închiderea prin betonare a armăturilor, însă pe şantierul Bechtel nu se întâmplă aşa ceva. S-a încercat, în schimb, o metodă inovatoare: acoperirea cu cârpe a pilonilor mai mici. La ce anume ajută zdrenţele, numai constructorii pot şti...

"N-avem fonduri!"

08 Bogdan Sgarcitu.jpgSolicitat să spună ce lucrări se execută în Bihor şi ce măsuri de conservare au fost luate, purtătorul de cuvânt al Bechtel, Bogdan Sgârcitu (foto), spune evaziv că "ritmul lucrărilor pe secţiunea 3C a autostrăzii a fost redus din cauza lipsei fondurilor".

Se lucrează doar la viaductul de la Suplac, unde se fac cele două culee, adică elementele care se execută la capătul unui pod pentru a susţine calea de acces la pod. "S-a finalizat în procent de 15% instalarea plăcii de suprabetonare pe ambele sensuri de mers ale viaductului", spune Sgârcitu.

El lămureşte şi de ce la Chiribiş e pustiu: se fac doar lucrări de producţie de betoane şi de grinzi. Nu dă, însă, nicio lămurire privitor la conservare, prefăcându-se că nici n-a auzit întrebarea. Or, şi tăcerea e un fel de a confirma că astfel de măsuri pur şi simplu nu există.

Vine controlul

Potrivit Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, la suspendarea temporară a unor lucrări constructorul trebuia să solicite Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcţii (ITSC) şi beneficiarului lucrării (Companiei Naţionale de Drumuri şi Autostrăzi) verificarea lucrărilor deja executate, pentru a începe procedura de conservare, până la reluarea lor. Însă inspectorii ITSC Bihor nu au fost chemaţi la niciun control.

"În cazul lucrărilor cu armătura rămasă nebetonată şi expusă la oxidare, dacă trec şase luni de la oprirea lucrărilor, compania ar trebui să cheme o comisie formată din reprezentantul beneficiarului, executant, proiectant şi ITSC. Nu ne-a chemat nimeni, deşi ştim că nu se mai lucrează de ceva timp", spune Adriana Lipoveanu (foto), şef Serviciu control calitate lucrări în cadrul ITSC Bihor.

Cum Bechtel nu a chemat comisia, e de bănuit că nici n-are de gând să reia lucrările prea curând. Totuşi, asta nu scuteşte compania de controale. "Vom merge şi pe teren", spune Lipoveanu. Iar dacă se va constata că lucrările nu mai corespund, constructorul va avea nevoie de o nouă autorizaţie pentru reluarea lor. Şi, evident, va cere din nou statului un morman de bani, ca şi cum n-ar fi păpat până acum destul...

SEMNALE DEGEABA
Angajaţii Bechtel au avertizat

În ultimii doi ani, presa a primit mai multe mesaje semnate de "un grup de angajaţi Bechtel" care avertizau că lucrările făcute la autostradă sunt de proastă calitate. Printre erorile de construcţie atribuite Bechtel se numără mai multe fisuri în viaductul de la Chiribiş, deviaţii ale armăturilor la pilonii de susţinere, defecte la realizarea armăturilor, calitatea necorespunzătoare a betonului, realizarea de mântuială a taluzurilor.

Bechtel a respins acuzele de  fiecare dată, chiar dacă realitatea era evidentă. În februarie 2009, de pildă, lângă satul Tăuteu a avut loc un accident cauzat de prăbuşirea de pe unul din podurile viitoarei autostrăzi a unei grinzi din beton lungi de 21 de metri şi grele de 13 tone. Deşi ITSC a concluzionat că desprinderea grinzii s-a datorat unor erori făcute la montare, Bechtel a pretins în continuare că lucrările au fost făcute cu responsabilitate.