Poveste corectă din punct de vedere politic, adaptată după Fratele Grimm
A fost odată ca niciodată o poarcă de măştihoaie albă şi extrem de heterosexuală, care-şi ura fiica vitregă pe motiv că juna e mai frumoasă. Aşa că l-a trimis pe vânător să o împuşte şi să-i aducă inima ca dovadă.
Vânătorul, deşi era caucazian, avea un doberman şi în plus era şi el bănuit că nu-i destul de vesel, adică gay. La intrarea în pădure, s-a întâlnit cu Neghiobul, pădurarul, care i-a oprit. "Ce faci vânătorule?". "Mă duc să o împuşc pe Alba-Neagra". "OK. M-am speriat că vreţi să furaţi un lemn din codru, că uite aşa rămânem noi fără clorofilă, de am ajuns să avem o gaură în stratul de ozon mai mare decât cea din bugetul ţării…".
Pădurarul, însă, în loc să o împuşte pe Alba-Neagra, a omorât o căprioară, lucru absolut inacceptabil în viziunea iubitorilor de animale, care de decenii luptă pentru creşterea şeptelului. Omul s-a dus la măştihoaie şi i-a oferit inima căprioarei şi rărunchii, cântând: "Mare cât inima meaaaa!".
Citeşte continuarea poveştii, pe blogul lui Bihorel!
Acest articol este un pamflet și va fi tratat ca atare