După ce Primăria s-a învrednicit să digitalizeze cât de cât evidența parcărilor de domiciliu, au ieșit la iveală o serie de lucruri stranii. Oameni care nu și-au mai reînnoit abonamentul, alții care ocupau locuri la mica înțelegere cu administratorii de bloc și, în fine, decedați care depuneau anual cerere pentru parcare.
Păi să fi fost Bolojan primar, îi venea imediat ideea ca și morții, pe lângă taxa de concesiune datorată ADP-ului, să mai plătească niște bani și pe motiv că rezidenții n-au putut să-și ducă mașinile pe lumea cealaltă.
Adevărul este că, pentru obținerea unor sume cât mai consistente la buget, se pot imagina și alte taxe pentru parcare.
1. Cei care țin în geam bunicul decedat pentru pensie de ce să nu beneficieze și de loc de parcare?
2. Locurile de veci să fie declarate parcare de domiciliu, dar, la fel ca în cartiere, să poată fi ocupate doar în perioada 16:00-7:00.
3. La fiecare parcare mai mare din cartier să se facă și o capelă.
4. Banii pentru parcările celor plecați dintre noi pot fi colectați de popă, când vine cu crucea.
5. Peisajul arid dintre blocuri s-ar schimba radical dacă aparținătorii ar depune flori pe parcările celor dispăruți.