Pare aberant, dar în Bihor abia acum au dispărut ultimele forme de iobăgie. Țăranii din Sacalasău Nou s-au judecat cu urmașii unui grof maghiar pe terenurile ce aparțin satului.
Norocul locuitorilor a fost că urmașii n-au convins justiția că sunt urmașii grofului, deși au adus adeverințe semnate de însuși Arpad și Attila.
Pe de altă parte, groful a vândut pământul în 1918, când a decis să plece în Ungaria, așa că bieții comuniști români nu mai aveau ce să-i confiște, chit că nu le-ar fi displăcut această operațiune.
Că urmașii grofilor doreau să-i vadă iobagi pe țărani se poate demonstra prin următoarele:
1. Asupra unui pui de grof s-au descoperit niște botnițe, care urmau să fie montate pe gura iobagilor când se culegeau strugurii.
2. Un alt reclamant a fost găsit cu 15 bice în portbagaj, numai bune să strunească localnicii, deși omul a susținut că, de fapt, el nu dorea să-i biciuiască, ci că este doar pervers.
3. Reclamanții au venit cu un arhitect care deja avea planurile bordeielor unde urmau să fie relocați localnicii.
4. La Postul de Poliție din localitate s-a cerut amenajarea unei încăperi pe post de închisoare a datornicilor.
5. Era deja stabilit programul zilelor de „clacă”, pentru ca țăranii, extenuați de atâta muncă, să clacheze.