Când era copil, Alexandra Munteanu a fost ajutată de o fundație să descopere o lume mai mare decât satul ei natal. Astăzi, la 20 de ani, ajută ea însăși alți copii și coordonează o întreagă rețea de voluntari. Dovadă că sprijinul primit la timp poate schimba nu doar un destin, ci și o comunitate.
Prietenii copiilor
Crescută în satul bihorean Popești, unde a și locuit până să ajungă studentă în Oradea, Alexandra Munteanu știe cât de monocromă poate fi copilăria la țară. În afară de lecțiile învățate la școală, un copil din mediul rural nu are ocazia să experimenteze lumea. Șansa acestor micuți este dată doar de asociațiile care organizează activități dedicate lor, iar cei din Popești au avut noroc.
De peste 20 de ani, Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie are în Popești centrul de zi Prietenia, unde adună copiii comunei la ateliere educaționale ori recreative, care îi ajută să își descopere pasiunile ori să își dezvolte diferite aptitudini. An de an, zeci de copii participă la evenimentele centrului.
În clasa a IV-a, și Alexandra a devenit unul dintre beneficiarii fundației, fiind invitată să participe la activitățile de aici. „Era ceva interesant. Ne făceam temele, dar ne și jucam și aveam activități la care altfel n-am fi avut acces”, rememorează tânăra, acum în vârstă de 20 de ani.
A învins timiditatea
Atât de mult i-a plăcut la Prietenia, încât după ce a depășit vârsta de beneficiar, a devenit voluntară a centrului. La 16 ani, Alexandra organiza ateliere și jocuri pentru copiii mai mici ai comunei, dornică să-i ajute să crească frumos. Fundația a organizat și tabere pentru copii, iar Alexandra i-a însoțit, fiind deopotrivă partener de joacă și supraveghetor pentru cei mici.
„Mi-a plăcut enorm perioada de voluntariat acolo, era distractiv și un mediu plăcut. În plus, pe mine m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile sociale și de comunicare”, zice fata. Alături de alți voluntari, a organizat pentru copii și adolescenți competiții sportive, cluburi de carte, seri de film ori lecții de educație sexuală, la care altfel aceștia n-ar fi avut șansa să participe.
Tot voluntar, Alexandra și alți tineri din comună au înscris Popești în competiția europeană pentru titlul de Sat European al Tinerilor, ocazie cu care au așternut pe hârtie nevoile tinerilor din sat, dar și dorințele lor, cum ar fi să aibă locuri publice unde să poată socializa. „A fost prima oară când am ieșit din zona de confort. Eu eram destul de introvertită, îmi era rușine și să sun pe cineva. Am fost nevoită să-mi depășesc emoțiile și acum, în orice grup, sunt prima care începe discuția”, spune Alexandra. Satul ei n-a primit titlul european, dar a ajuns în finala concursului, o reușită cu care inițiatorii se mândresc.
Spiriduș pentru copii
Anii de voluntariat au convins-o că poate fi de folos celor din jur și că menirea sa este să devină un om al comunității, astfel că acum Alexandra este studentă în anul II la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității din Oradea, specializarea Asistență socială. În același timp, continuă să se implice în comunitatea bihoreană.
Din 2022, este voluntara uneia dintre cele mai active asociații bihorene, Cătunul Verde, care derulează programe pentru copiii din centrele de plasament ori din familii vulnerabile. Alături de echipa Cătunului, Alexandra a mers cu micuții în tabere ori la Caravana cu jocuri, „plimbată” prin satele Bihorului, provocându-i pe copii să se joace împreună, în loc să stea în fața ecranelor.
De asemenea, iarnă de iarnă, tânăra este unul dintre spiridușii lui Moș Crăciun în peripețiile acestuia printr-un tramvai orădean pentru a plimba copiii care, altfel, n-ar primi cadouri de la bătrânul cel darnic. „După două ore în Tramvaiul Moșului, unde cântăm, colorăm, le dăm dulciuri copiilor, sunt obosită, dar mai ales bucuroasă. Reacția copiilor, emoționați și fericiți, este o împlinire sufletească”, zice fata.
O încântă și latura ecologistă a organizației, pe care o consideră importantă nu doar ca mesaj, ci și ca mod de viață. Taberele „Prietenii Naturii”, organizate în mijlocul naturii, au ajutat-o să înțeleagă cât de importantă este protejarea mediului.
Primul rol mare
În vară, Alexandra și-a făcut și stagiul de practică la Cătunul Verde, iar perioada aceea a apropiat-o și mai mult de echipă și de ritmul organizației. După practică, a primit o propunere neașteptată: să rămână angajată a asociației. Din acest an, Cătunul Verde are o finanțare asigurată de Incubatorul de ONG-uri, program derulat de Fundația Comunitară Oradea, și astfel își permite să aibă un angajat pe statul de funcții. Așa a ajuns Alexandra coordonatoarea voluntarilor organizației, o echipă de 120 de persoane, majoritatea din Oradea, dar și din alte localități ale Bihorului.
„Rolul meu este să păstrez legătura cu voluntarii, să le înțeleg disponibilitatea, să-i mobilizez pentru diferite cauze”, explică tânăra, mândră de primul ei loc de muncă. Cea mai frecventă problemă cu care se confruntă este că voluntarii nici nu-i răspund la mesaje, pentru că, probabil, se simt rușinați că nu pot răspunde invitațiilor. „Tuturor le explic că nu e o problemă să refuzi. Să fii voluntar asta înseamnă, să te implici când poți și când simți că are sens pentru tine”, spune Alexandra.
Nici ea n-a activat niciodată ca voluntar din constrângere și înțelege prea bine că fiecare trebuie să se implice în evenimentele unde simte că poate aduce o contribuție reală. De la copilul care a primit sprijin, a devenit adultul care îl dă mai departe...