Bolile cu transmitere sexuală sunt printre cele mai frecvente infecţii din lume. În ţările în curs de dezvoltare se situează printre primele 10-20 de afecţiuni care cauzează reducerea anilor de sănătate şi a vieţii productive prin complicaţiile majore: gonoreea, infecţiile cu chlamidii şi sifilisul.
Dintre afecţiunile virale cu transmitere sexuală, infecţia cu virusul imunodeficienţei umane a devenit cauza principală de deces în unele ţări mai slab dezvoltate în ultimii 25 de ani, în timp ce virusul papilomatozei umane şi virusul hepatitei B sunt cauze de cancer uterin şi hepatic. Alte virusuri implicate sunt virusul herpes simplex şi virusul citomegalic. Din punct de vedere clinic se pot descrie unele manifestări comune mai multor boli cu transmitere sexuală, cum ar fi: uretrita şi epididimita la bărbaţi, uretrita, infecţiile vulvovaginale, cervicita şi boala inflamatorie pelviană la femei. Tratamentul acestor boli este efectuat numai de către medic, de aceea este importantă prezentarea la cabinetul medical la cea mai mică modificare sau secreţie de la nivelul organelor genitale.
Atenţie! Nicio astfel de boală nu poate fi privită ca o problemă izolată deoarece infecţiile multiple sunt o realitate şi pentru că prezenţa bolii denotă un comportament sexual cu risc crescut. Extrem de rar aceste boli se transmit şi prin obiecte, alimente, muşte sau contacte umane obişnuite, de aceea cel puţin unul din partenerii sexuali este infectat! Majoritatea persoanelor cu scurgeri genitale evidente, leziuni sau dureri, întrerup activitatea sexuală şi se prezintă la medic; cei care transmit infecţiile fac parte de obicei din minoritatea de cazuri care sunt infectate, dar nu prezintă manifestări clinice, sau din cei care nu înţeleg importanţa simptomelor lor şi nu solicită îngrijiri medicale. În general persoanele cu un episod nou de boală cu transmitere sexuală au un "contact-sursă" de la care au primit boala şi în plus pot avea un "contact secundar".
Reţineţi! Aceste boli există în proporţie crescută la populaţiile cu frecvente schimbări ale partenerilor sexuali şi cu acces scăzut la tratamentul de specialitate. Controlul bolilor bacteriene cu transmitere sexuală depinde de diagnosticul şi tratamentul precoce. Apariţia bolilor virale cu transmitere sexuală incurabile a determinat creşterea importanţei educaţiei sanitare şi sexuale, care trebuie să înceapă cât mai precoce, încă din adolescenţă şi care va avea ca scop încurajarea comportamentului sexual responsabil, folosirea prezervativelor pentru contactele întâmplătoare, evitarea practicilor sexuale traumatizante, recunoaşterea semnelor şi simptomelor precoce de boală şi prezentarea la medic.