Cu cât avansează mai mult cercetarea în psihologie şi psihiatrie cu atât mai multe aflăm despre bolile mintale şi impactul acestora asupra populaţiei. Dacă studiile cad de acord că actualmente prevalenţa bolilor mintale pe glob se situează undeva între 20% şi 25%, noi cercetări se concentrează pe impactul bolilor mintale de-a lungul întregii vieţi. Cu alte cuvinte, deşi în prezent prevalenţa bolilor mintale este de 20-25% la nivel global, studiile longitudinale care urmăresc viaţa unor persoane de la naştere şi până dincolo de viaţa de adult afirmă că incidenţa bolilor şi a tulburărilor mintale este cu mult mai mare.

În vreme ce în România - din păcate - nu au fost făcute publice rezultatele unor asemenea studii, statistici din SUA efectuate pe la mijlocul anilor '90 şi extinse până în anii 2000 au arătat că aproape jumătate din populaţia Statelor Unite a dezvoltat o boală mintală cândva pe parcursul vieţii. Un nou studiu a urmărit o generaţie de neo-zeelandezi născută în acelaşi oraş, de la naştere şi până pe la mijlocul vieţii. Concluzia studiului este şocantă: din eşantionul de studiu doar un procent de 17% nu a prezentat un istoric de boli mintale.

83% dintre subiecţi au avut de-a face cu boli mintale cândva pe parcursul vieţii lor.

Implicaţiile rezultatelor sunt diverse. Ca să realizaţi impactul lor, aflaţi că e mai probabil să dezvoltaţi o tulburare sau boală mintală în viaţă decât să faceţi diabet, să suferiţi de boli de inimă sau să faceţi cancer.

Studii similare s-au realizat în Elveţia şi SUA, iar rezultatele lor se mulează pe cele ale studiului din Noua Zeelandă.

Incidenţa bolilor mintale a fost mult subestimată, iar tulburările mintale nu sunt acoperite de serviciile de asigurări medicale ale multor ţări, chit că bolile cu efect asupra fizicului precum cancerul sau leucemia intră sub incidenţa aceloraşi asigurări.

Societatea trebuie să înceapă să privească bolile şi tulburările mintale ca pe orice altă afecţiune. Dacă pietrele la rinichi sunt luate în serios, schizofrenia sau tulburarea de personalitate borderline ar trebui şi ele luate în considerare, cu acelaşi grad de seriozitate, iar spitalele, serviciile de asigurări medicale şi Statul ar trebui să ia măsuri în evaluarea şi tratarea corespunzătoare a acestora.

Suferinţa provocată de o boală mintală este de multe ori mai gravă decât cea indusă de o boală fizică. Un apendice poate fi înlăturat prin chirurgie în decurs de jumătate de oră, iar perioada de recuperare post-operatorie este de vreo 4 zile, dar un suferind de tulburare bipolară nu are luxul de a scăpa de suferinţa psihică în decurs de o săptămână.

Conform studiului din Noua Zeelandă, acel procent de 17% care nu a dezvoltat boli sau tulburări psihice de la naştere şi până în viaţa de adult era alcătuit din indivizi care aveau două lucruri în comun: lipsa unui istoric de boli mintale în familie (deci o şansă mai mică de a le moşteni pe cale genetică) şi un calup mai redus de emoţii negative (ceea ce implică un mai bun auto-control şi un grad de socializare mai ridicat).