Câinele nu este totdeauna cel mai bun prieten al omului. Nici măcar atunci când, de căţelandru, creşte odată cu copilul.

Dintr-o singură muşcătură, câinele unei familii din Uileacu de Munte i-a sfârtecat jugulara unui băieţel de 3 ani. Deşi transportat de urgenţă la spital, în şoc hemoragic, după patru zile de agonie medicii declarau decesul micuţului, care a devenit astfel cel mai tânăr donator de organe din Bihor. Copleşiţi de durere, părinţii au acceptat ca ficatul şi rinichii lui Dominik să salveze vieţile altora. Întrebările, însă, rămân: cum s-a putut petrece o asemenea tragedie? Şi cine va răspunde pentru ea?

Miercurea neagră

O zi de miercuri oarecare, 6 mai, o casă pe o uliţă din Uileacu de Munte, la 15 kilometri de Oradea. Dominik, un băieţel de doar 3 ani, se juca în curte. Părinţii erau amândoi acasă, în timp ce fratele ceva mai măricel, Mark, de 7 ani, încă nu venise de la şcoală.

În ogradă, familia Böszörmenyi ţinea trei câini, legaţi în lanţ, nici unul de talie mare. Unul, o corcitură, fusese adus acasă, încă de pui, în acelaşi an în care se născuse şi Dominik. Deodată, pe când mama era intrată în bucătărie, animalul, care până atunci nu dăduse niciodată semne că ar fi agresiv, a sărit la gâtul copilului. Părinţii au auzit lătratul celorlalţi câini şi au ieşit fuga în curte. Era însă târziu. Câinele îl muşcase deja pe băieţel de partea dreaptă a gâtului.

Dominik a fost dus de urgenţă la Spitalul Judeţean din Oradea, în şoc hemoragic, şi a fost operat rapid pentru a-i fi oprită sângerarea. Colţii îi sfârtecaseră vena jugulară internă. "Dacă era muşcată de carotidă, victima ar fi decedat în câteva minute", zice doctoriţa Carmen Pantiş.

Cel mai mic salvator

Vena jugulară internă este unul dintre vasele sanguine mari, în care se reîntoarce sângele din creier pentru a fi reoxigenat. Aceasta fiind distrusă, sângele n-a mai putut circula corect spre creierul copilului. "A suferit leziuni fizio-patologice care au dus sâmbătă la moarte cerebrală, iar duminică (10 mai - n.r.) pacientul a fost declarat decedat. Fiind conectat la ventilator, totuşi inima încă îi bătea", spune dr. Pantiş, care este şi coordonatorul Programului de Transplant în Bihor.

Nemaifiind nimic altceva de făcut, medicul a discutat cu părinţii despre posibilitatea donării de organe. "Amândoi au realizat că micuţul a primit maxim de îngrijiri medicale în spital, dar mi-au spus că se vor sfătui în familie. Seara şi-au dat acordul, gândindu-se că şi ei s-ar fi bucurat dacă ar fi existat vreo cale să li se salveze copilul", spune doctoriţa.

Dominik a redat şansa la viaţă unui copil de un an şi jumătate, căruia i s-a transplantat ficatul său, la Bucureşti, şi unei femei de 36 de ani, care a primit rinichii, la Cluj. Micuţul din Uileacu de Munte a devenit astfel, din cauza unei tragedii pe care toţi o plâng, cel mai tânăr donator de organe din Bihor.

Răpuşi de durere

Săptămâna trecută, joi, la o zi după ce şi-au înmormântat băieţelul, Jozsef şi Alexandra Böszörmenyi, doi oameni simpli, care locuiesc într-o casă ţărănească veche, dar îngrijită, erau răpuşi de durere. Vizitaţi de BIHOREANUL, cei doi nici n-au vrut să audă de presă, spunând că s-au săturat să fie deranjaţi.

Bărbatul a ieşit de după o poartă din lemn din curtea în care se petrecuse tragedia, răstindu-se în ungureşte. Femeia l-a urmat repede, încercând să-l calmeze. "Vă rog nu mi-l mai enervaţi...", a început ea dialogul, scuzându-se că mai fuseseră căutaţi de ziarişti. Vecinii le-au povestit că, după tragedie, când nu erau acasă, un cameraman chiar s-ar fi urcat pe gard în încercarea de a filma câinele ucigaş, lucru care l-a înfuriat pe capul familiei.

Tremurând în mijlocul străzii, Alexandra, mama lui Dominik, a acceptat să răspundă, totuşi, unor întrebări. "Cu câinele a crescut Dominik. Nu-mi pot explica ce s-a întâmplat. Am intrat în casă doar cât am închis aragazul", i-a spus ea reporterului, cu o voce stinsă. În plus, câinele n-ar fi avut niciodată porniri agresive: "N-a atacat şi n-a muşcat pe nimeni. Îl ţinem în lanţ doar pentru că nu are ce căuta în stradă".

Animalul încă era acolo, în curte. "Ce să facem acum cu el? Aşteptăm să vină medicul să-l adoarmă", a explicat femeia, parcă surprinsă că reporterul a vrut să ştie dacă îl va mai ţine în viaţă. Oricum, nimeni şi nimic, nici chiar pedepsirea câinelui, nu-i mai poate aduce fiul înapoi. Apoi s-a întors iute în ogradă, sub privirile soţului care, nervos, urmărise discuţia din poarta casei.

Ucidere din culpă?

Împovăraţi de durerea pierderii copilului şi, poate, şi de sentimentul vinovăţiei că l-au scăpat din ochi fix când s-a întîmplat tragedia, părinţii pot ajunge responsabili şi în faţa legii. Iniţial, în acest caz, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a deschis un dosar penal pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, dar încadrarea a fost schimbată imediat după decesul copilului - înregistrat pe 10 mai, ora 23.50 - în cea de ucidere din culpă. Potrivit articolului 192 al noului Cod Penal, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În acest stadiu al cercetărilor, însă, procurorii nu acuză pe nimeni. "În funcţie de probatoriul administrat, procurorul de caz va aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru continuarea urmăririi penale faţă de o anumită persoană", a informat, la solicitarea BIHOREANULUI, Biroul de presă al instituţiei. Poate ancheta lor va face ceva mai multă lumină în inexplicabila tragedie petrecută într-o curte dintr-un sătuc oarecare. Lumină, da. Dreptate, niciodată...


O NOUĂ VIAŢĂ
Intervenţie rară

Printr-o operaţie rară, rinichii lui Dominik Böszörmenyi au fost transplantaţi săptămâna trecută unei femei în vârstă de 36 de ani din judeţul Olt. De şase ani, Narcisa Predu suferea de insuficienţă renală, iar în urmă cu un an rinichii i-au cedat, fiind nevoită să înceapă tratamentul cu dializă. Femeia a intrat pe lista de aşteptare pentru un transplant dar, având o grupă rară de sânge (AB4), şansele găsirii unui organ compatibil erau mici.

Medicii Institutului de Urologie şi Transplant Renal de la Cluj au putut face intervenţia deoarece, din cauza unei malformaţii, de care nici părinţii nu ştiau, rinichii lui Dominik erau uniţi în partea inferioară, ca într-o potcoavă. Drept urmare, aceştia au fost transplantaţi ca unul singur. "Îmi pare nespus de rău. Transmit familiei multă sănătate şi vreau să ştie că toată viaţa copilaşul are o lumină de la mine", a declarat Narcisa Predu, mamă a doi copii. În ultimii trei ani, în Europa au fost făcute doar 24 de astfel de transplanturi de rinichi-potcoavă.