Printr-o cerere înaintă Curţii Supreme, Ordinul călugăresc Premonstratens vrea să redeschidă un litigiu cu statul românesc care datează din 1937.
Potrivit Gândul, ordinul ce aparţine Vaticanului susţine că în 1936 a fost deposedat de 176 de hectare de teren şi de staţiunea Băile Felix printr-o banală corecţie a Cărţii Funciare, făcută de Onisifor Ghibu.
Rejudecare... istorică
Celebru în Oradea pentru că revendică şi clădirea Colegiului Colegiului Naţional Mihai Eminescu, Ordinul călugăresc romano-catolic Premonstratens pretinde, într-o cerere înaintată Înaltei Curţi, rejudecarea unui proces din 1937, prin care călugării vroiau să demonstreze că sunt proprietarii Băilor Felix şi care la acea vreme nu s-a mai judecat în recurs.
Reprezentanţii ordinului au depus la dosar mai multe documente întocmite de autorităţile româneşti, ca să demonstreze că sunt proprietarii staţiunii. Unul dintre ele arată că ordinul avea în proprietate 1939 de hectare, vie, o biserică, o mânăstire şi un liceu. "Patrimoniul ordinului este următorul: La Sânmartin, regiunea Crişana: 178 hectare teren arabil, o mânăstire, o biserică. La Hidişelul de Jos 616 hectare de pământ, la Hidişelul de Sus 242 hectare, la Tîrguşor 63 hectare arabil", se menţionează în documentul Arhivelor Naţionale, citat de Gândul.
Un alt document întocmit de autorităţile române în 1940 arată că Ordinul Premonstratens deţinea nici mai mult, nici mai puţin decât staţiunea balneară Băile Felix. "În comuna Sânmartin ordinul deţine: Biserică, Mânăstirea, clădiri de economie, moară de apă, Stabilimentul Băile Felix/5 edificii de hotel, 3 edificii de băi, locuinţele particulare [...] 126 hectare, etc", se arată în documentul din 1940.
Corecţia lui Onisifor Ghibu
Premonstranteşii arată că proprietăţile lor au fost confiscate în 1936 de către Onisifor Ghibu, care în acea perioadă era împuternicit special al Ministerului Educaţiei. "Pedagogul Onisifor Ghibu a decis în 1936 naţionalizare/exproprierea bunurilor Ordinului Premonstratens din România prin rectificarea Cărţii Funciare a comunei Sânmartin", se precizează în cererea depusă la Curtea Supremă de Ordinul Premonstratens.
Un referat oficial din 1940, întocmit de un avocat pentru Ministerul Sănătăţii, arată că în 1936 profesorul universitar Onisifor Ghibu a fost mandat de Ministerul Educaţiei să intre în posesia Băilor Felix. Astfel că Onisifor Ghibu a operat această modificare în Cartea Funciară. Decizia a fost apoi certificată prin încheierea Judecătoriei Oradea pe 22 august 1936.
În 1937, Onisifor Ghibu a intrat cu forţa pe proprietatea călugărilor. "Dl prof. Ghibu, în baza delegaţiei de mai sus şi cu ajutorul forţei publice (Comandantul Legiunii de Jandarmi) a intrat în Mânăstirea Ordinului Premonstratens din Oradea-Sânmartin, pe care a preluata cu toate anexele şi cu tot inventarul său inclusiv Băile Felix, expulzând pe cei doi călugări care erau în Mânăstire", se precizează în nota depusă la Ministerul Sănătăţii.
Proprietar sau administrator?
Ordinul călugăresc a contestat decizia Judecătoriei la Tribunalul Oradea care însă, pe 20 februarie 1937, a respins contestaţia. În motivarea instanţei din 1937 se precizează că a dispus deposedarea ordinului călugăresc pe baza unei decizii a Ministerului Cultelor care a anulat prin ordin personalitatea juridică a ordinului călugăresc. Judecătorii au mai reţinut că Ordinul Premonstratens nu a fost proprietarul Băilor Felix, ci doar un simplu administrator al proprietăţii.
În esenţă, judecătorii Tribunalului au stabilit că terenurile şi clădirile au fost proprietatea statului maghiar şi că, ulterior, succesorul acestor proprietăţi era statul român. "Văzând că, prin deciziunea Nr 220241 din 18.12.1936 al Ministerului Cultelor, publicat în Monitorul Oficial s-a anulat personalitatea juridică a acestui Ordin Călugăresc Premonstratens, care n-a fost nici în trecut proprietar tabular de drept al bunurilor deţinute de el, ci numai administrator delegat de către fondatorul care a fost regele maghiar, respectiv Statul maghiar, al căror succesor legal este statul român", se menţionează în sentinţa din 1937.
La decizia din februarie 1937, reprezentanţii ordinului călugăresc au făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie, fiind constituit dosarul 804/1938. A fost contestată şi decizia prin care Ministerul a dispus anularea personalităţii juridice, dar a cerut şi anularea înscrisurilor din cartea funciară.
Verdictul, în septembrie
Recursul din acest dosar însă nu s-a mai judecat niciodată. În 1938, Ministerul Afacerilor Externe a cerut scoaterea de pe rolul instanţelor a acestor procese. Ministerul a motivat că aceste procese trebuie oprite pentru că între statul român şi Vatican exista în derulare o negociere. Această negociere însă nu s-a soldat cu despăgubirea sau reîmproprietărirea ordinului. Astfel că în 1938 completul II al Înaltei Curţi de Casaţie a dispus în baza adresei Ministerului Afacerilor Externe să scoată de pe rol procesul.
Ordinul vrea rejudecarea acestui proces acum, reverendul Feies Rudolf Anzelm, cel care conduce Ordinul Premonstratens astăzi, a deschis acţiunea juridică la Curtea Supremă în februarie 2012.
"Întrucât dosarul 804/1938 sau hotărârea nu mai pot fi refăcute prin urmare, potrivit art 584 alin 4 din Codul de Procedură Civilă, nu pot fi privaţi de dreptul subscrisului Ordin ca recurent, de a se adresa unei instanţe care să analizeze pe fond cererea noastră, o soluţie contrară violând dreptul ocrotit prin art 6 alin 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, vă rog să admiteţi cererea noastră şi să dispuneţi rejudecarea cauzei", se arată în motivele invocate de ordin în faţa secţiei civile a Curţii Supreme. Instanţa a judecat câteva termene în acest dosar şi urmează să pronunţe o decizie în septembrie 2013.
Dacă instanţa decide rejudecarea dosarului, atunci acesta va deveni cel mai vechi dosar din România, având nu mai puţin de 75 de ani.
Acesta nu este, însă, primul proces prin care Ordinul Premonstratens pretinde proprietatea Băilor Felix, pretenţie exprimată imediat după Revoluţie. Pe considerentul că apele termale din Felix au fost "descoperite" de călugări încă de prin secolul XIII, iar Ordinul ar fi fost proprietarul terenurilor până la instalarea regimului comunist, premonstratenşii au revendicat întregul perimetru al Băilor. Apoi, pentru că absurdul era prea mare, doar pavilioanele din centrul staţiunii.
În final, juriştii SCT Felix au dovedit, într-un proces încheiat în urmă cu doi ani, că terenurile aparţineau oficial statului român în 1937, deci nu puteau fi nici confiscate de comunişti în 1945, nici revendicate de cineva după 1989.