Minionă şi uşoară ca fulgul, cântărind doar 40 de kilograme, Bianca, acum în vârstă de 22 de ani, nu se încadrează deloc în canoanele de performanţă în paraşutism. Pe vremea când participa la primele competiţii, i se spunea că e prea scundă şi prea slabă pentru săriturile cu paraşuta.
Orădeanca a demonstrat, însă, contrariul. În patru ani a reuşit să obţină medalii importante la competiţiile relevante de paraşutism, iar anul acesta a fost pentru ea cel mai prolific. În vară a cucerit aurul la Campionatul Naţional şi a urcat pe podiumul Campionatului Mondial.
Sportivă din copilărie
Bianca iubeşte sportul din copilărie. La 6 ani a fost încurajată de părinţii săi, Adina şi Dan, să facă gimnastică, de care s-a lăsat repede, iar apoi a încercat atletismul, baschetul şi badmintonul.
La 14 ani, tatăl său, care în tinereţe practicase paraşutismul, i-a sugerat să se înscrie în Aeroclubul Smaranda Brăescu din Oradea, unde adolescenţii sunt primiţi fără taxe. Fata a absolvit cu brio cursurile teoretice şi a învăţat totul despre sportul extrem care a devenit rapid marea ei pasiune.
"N-am să uit niciodată primul zbor. Era într-o zi răcoroasă de octombrie. Aveam 16 ani şi am plâns de fericire înainte de a sări. Mă simţeam atât de liberă, doar eu, cerul şi pământul care mă înconjurau...", îşi aminteşte tânăra, care a sărit atunci de la 1.200 de metri.
Talent nativ
În primele săptămâni a învăţat cum să manevreze paraşuta, cum să frâneze şi să accelereze în aer, dar şi cum să aterizeze corect ca să nu-şi rănească muşchii, articulaţiile şi oasele. "Dacă vrei să accelerezi îţi ţii mâinile sus, dacă frânezi le aduci spre abdomen, iar direcţia e dată de tragerea paraşutei în stânga sau dreapta", explică tânăra.
Antrenament după antrenament, tinerii paraşutişti dobândesc abilităţi tot mai utile pentru a reuşi aterizări precise. De altfel, precizia aterizării este o probă importantă în competiţiile de profil, concurenţii trebuind să atingă solul într-un cerc cu diametrul de 16 centimetri amplasat pe un câmp.
Pentru Bianca a fost floare la ureche. A mânuit paraşuta cu talent nativ încă de la primele salturi, aşa că s-a înscris la primele competiţii organizate în ţară.
Victima stereotipurilor
La început nu i-a fost chiar uşor să se remarce. "Statura ideală a unui paraşutist este una atletică, înaltă şi musculoasă, capabilă să coordoneze cu uşurinţă paraşuta în aer. Mulţi mă întrebau ce caut eu aici. Îmi spuneau că sunt mică, slabă şi n-am nicio şansă", povesteşte tânăra.
Micile şicane n-au făcut decât s-o ambiţioneze. A învăţat şi să-şi gestioneze cât mai bine timpul între paraşutism şi şcoală, în primii ani fiind elevă la Liceul Don Orione, iar apoi studentă la Facultatea de Medicină din Oradea, specializarea Radiologie şi Imagistică.
La 18 ani a avut prima reuşită: locul I la junioare, în Campionatul Naţional de Paraşutism - Precizia Aterizării. "Atunci am şi fost cooptată în lotul naţional. Am fost atât de bucuroasă şi mi-a prins bine pentru că am continuat să mă antrenez şi mai mult împreună cu colegii, într-un cadru competitiv", explică Bia.
Tot mai sus
În ultimii ani, orădeanca a câştigat mai multe medalii la competiţii organizate la nivel naţional, iar în 2021 şi un loc V la Campionatul Mondial desfăşurat în Rusia.
Anul acesta a fost, însă, cel mai prolific. Pe 24 iulie, a urcat pentru prima dată pe podium la noua ediţie a Campionatului Mondial de paraşutism, găzduită de Cehia, la proba de Precizia Aterizării, unde au concurat zeci de sportivi din toată lumea. "A fost un moment de împlinire profundă pentru mine, întrucât după 12 ani am reuşit să pun România pe podiumul mondial la această probă", se bucură tânăra.
În urmă cu două săptămâni a obţinut şi un nou titlu de campioană naţională la junioare, la aceeaşi probă. La competiţia organizată de Aeroclubul Teritorial Elie Carafoli din Târgu Mureş au participat 100 de paraşutişti din întreaga ţară, care s-au întrecut la categoriile de seniori (de la 25 de ani în sus) şi juniori (între 16 şi 25 de ani). Paraşutiştii au făcut opt salturi într-o primă etapă, un salt în semifinală şi unul în finală, toate de la 1.200 de metri înălţime.
La juniori, Bianca a triumfat, iar în clasamentul general feminin - la concurenţă cu senioarele - a obţinut locul VII.
Paraşuta cu noroc
Performanţa orădencei este cu atât mai de admirat cu cât în toate competiţiile a folosit o paraşută destinată unor sportivi cu greutatea între 60 şi 65 de kilograme, aşadar peste măsura celor 40 de kilograme ale sale.
"Aeroclubul a cumpărat recent mai multe paraşute noi, însă niciuna nu este potrivită pentru greutatea mea. Sper totuşi ca în curând să adun sponsorizări pentru a-mi cumpăra propria paraşută, care costă în jur de 3.000 euro", spune tânăra, care îşi doreşte ca în viitor să devină instructor de paraşutism. Pentru a-i învăţa şi pe alţii să descopere tainele zborului...
FĂRĂ PISTĂ
Înscrieri gratuite
Bianca Creţ a devenit campioană naţională în ciuda faptului că nici măcar nu se poate antrena în Oradea. Cursurile teoretice de paraşutism se desfăşoară la Aeroclubul local Smaranda Brăescu, dar cele practice la Arad, pentru că aeroclubul orădean nu mai are pistă de decolare şi aterizare din 2012. "Cauza este o problemă juridică. Noi am avut pista în apropiere de sediul clubului, în perimetrul Aeroportului Oradea. Ne-a fost luată, însă, de vechea conducere a aeroportului şi deocamdată nu mai avem unde să facem cursurile practice", spune comandantul şcolii de aviaţie din Oradea, Sergiu Tabuia.
Înscrierile în aeroclubul din oraş, unde în prezent activează 35 de persoane de vârste diferite, se fac în prima parte a fiecărui an, în lunile ianuarie şi februarie. La fel ca în cazul altor filiale ce aparţin Aeroclubului României, pentru persoanele cu vârste între 15 şi 23 de ani, cursurile sunt gratuite în limita locurilor disponibile.