Deşi numărul cazurilor de cancer al stomacului sunt în continuă scădere, totuşi această boală rămâne încă o problemă, studiile epidemiologice sugerând că riscul de a face boala este mai mare la clasele sociale cu nivel socio-economic scăzut.

Consumul îndelungat de alimente cu un conţinut mare de nitriţi (cum sunt cele uscate, sărate şi afumate) poate determina apariţia bolii, alături de acţiunea unor bacterii. Se pare că ingestia de alimente alterate parţial şi consumul lor permanent poate duce la apariţia bolii, la fel cum creşterea nivelului economic şi a cunoştinţelor de igienă a alimentaţiei a determinat şi determină scăderea cazurilor.

Nu s-a demonstrat o asociere între ulcerul duodenal şi cancerul gastric. Boala nu produce de obicei simptome în fazele incipiente, dar pe măsură ce tumora creşte în dimensiuni pot apare manifestări la nivelul abdomenului, ca senzaţia de "stomac plin" imediat după consumul de alimente, anorexie, greţuri şi uneori vărsături, alături de durere, care poate fi severă şi persistentă. Tumora se extinde spre ţesuturile vecine şi poate invada pancreasul, intestinul gros sau ficatul, putând însă da şi metastaze la distanţă. Bolnavii scad în greutate, devin mai palizi şi pot prezenta vărsături cu sânge sau scaune cu urme de sânge vizibile la analiza microscopică. Cel mai frecvent sunt afectaţi bărbaţii cu vârsta de peste 40 de ani, cu un maxim între 50 şi 60 de ani.

Atenţie! Diagnosticul bolii se face pe baza examenului radiologic şi a gastroscopiei cu prelevarea unei mici porţiuni din mucoasa gastrică şi examinare microscopică. Este foarte importantă depistarea cât mai precoce a leziunii, datorită posibilităţii de reuşită totală a tratamentului în aceste stadii. Orice anemie apărută la un bărbat de peste 40 de ani aparţinând unei categorii sociale defavorizate impune prezentarea la medic pentru diagnosticul corect. Examenul microscopic al scaunului şi cunoaşterea obiceiurilor alimentare sunt de asemenea importante în depistarea bolii.

Reţineţi! Tratamentul cancerului gastric este chirurgical, fiind necesară rezecţia completă a tumorii şi a ganglionilor din vecinătate. Aceasta este singura alternativă până în prezent, dar, din păcate, aplicabilă la doar 30% din pacienţi. Radioterapia se aplică numai în cazuri selecţionate, datorită rezistenţei tumorii la radiaţii, doza terapeutică depăşind toleranţa organelor din vecinătate. Există şi medicamente citotoxice care pot determina, în anumite combinaţii, reducerea tumorii, studiile fiind în desfăşurare.