Muzeul precizează că, în calitate de custode, are "atribuţii legate strict de monitorizarea habitatului şi a speciilor de plante şi animale din rezervaţie", în timp ce "funcţionarea şi supravieţuirea ecosistemului termal din rezervaţie depind de apa geotermală". Altfel spus, muzeografii n-au niciun control asupra apei geotermale, "viaţa" rezervaţiei, acest argument fiind invocat, de altfel, de Muzeul Ţării Crişurilor şi în solicitarea pe care a făcut-o Ministerului Mediului în luna august, pentru rezilierea convenţiei de custodie.
Dacă Malancu susţinea că muzeografii nici măcar nu au pus la dispoziţia specialiştilor care fac monitorizarea datele pe care le au despre zăcământ, aceştia susţin exact contrariul: "chiar fără a avea o convenţie de parteneriat", baza lor de date a fost pusă la dispoziţia specialiştilor hidrogeologi încă din septembrie 2014.
Potrivit comunicatului Muzeului, singurele date concrete despre capacitatea zăcământului sunt din "anii 70-80", când un studiu a stabilit limitele maxime de extracţie a apei geotermale: 300 de litri pe secundă, din care 210 l/s în cele două staţiuni şi 90 l/s în Oradea. "Depăşirea acestor limite duce la secarea izvoarelor geotermale sublacustre, fapt constatat înainte de 1989 cu ocazia unor accidente survenite la erupţia unor sonde de apă termală şi în caz de exploatare excesivă (1983, când lacul a şi îngheţat). Atunci, după ce debitele de exploatare au fost reduse, izvoarele termale şi-au reluat activitatea şi lacul şi-a revenit la normal", precizează Muzeul. În august 2014, nota unei consfătuiri ce a avut loc la Ministerul Mediului arată că numai la opt foraje din perimetrul Băile 1 Mai-Felix s-a atins limita de extracţie admisă de 300 l/s, Prefectura Bihor luând apoi decizia de a verifica toate forajele.
Arătând că, începând din 7 decembrie 2011, a sesizat "de nenumărate ori" mai multe autorităţi localie şi naţionale despre scăderile alarmante ale nivelului apă, muzeografii subliniază şi că ANRM a demarat un studiu abia în septembrie 2014.
"Deoarece MTC nu are atribuţii în gestionarea zăcămintelor hidrogeologice şi în avizarea şi controlul exploatării acestora (conform Legii minelor nr. 85/2003, aceste atribuţii revin ANRM), am susţinut mereu, în informările noastre, că exploatarea apei termale se face mult peste puterea de refacere naturală a zăcământului şi că unica soluţie viabilă şi acceptabilă de refacere pe termen lung a habitatului este readucerea exploatării apei termale în limitele stabilite (300 l/s)", mai spune custodele. Ca să evite îngheţarea lacului, Muzeul aminteşte că din decembrie 2011 îl alimentează continuu cu apă geotermală, adusă printr-un furtun de pompieri de la un foraj al SC Turism Felix.
Totodată, Muzeul reaminteşte că a obţinut "avizul Academiei Române pentru viitoare lucrări de reabilitare a habitatului termal", adică decolmatarea izvorului termal, dar şi că a reuşit reproducerea şi menţinerea în captivitate a unor melci termali şi pui de roşioară termală, printr-un proiect derulat în colaborare cu Universitatea din Gödöllő şi cu Acvariul din Galaţi. Nufărul termal a fost şi el salvat, fiind reprodus in vitro de dr. Cristian Blidar, de la Universitatea din Oradea, în baza unui parteneriat cu MŢC.
Între scuze şi acuze, reiese un adevăr necontestat de nicio parte: rezervaţia moare. "În cei trei ani de la declanşarea catastrofei, situaţia nu s-a remediat, ci au apărut noi exploatări de apă termală pentru agrement şi s-au extins cele deja existente, ca urmare habitatul din Ochiul Mare este în prezent distrus", confirmă şi comunicatul Muzeului.
În plus, Muzeul se simte lezat de ANRM pentru că "nu a fost anunţat de activităţile din teren ale ANRM în cadrul acestui studiu şi nu a fost solicitat să participe, iar la cele două conferinţe de presă ale ANRM nu i s-a permis accesul".
Cât despre declaraţiile inginerului hidrogeolog, MŢC susţine că îşi rezervă dreptul de a-şi apăra imaginea chiar şi în instanţă.