Deși s-a dezbătut enorm problema învestirii unui nou guvern și cea a alegerilor anticipate în ultimele patru - cinci luni, cred că este important să se cunoască în ce condiții se poate ajunge, în România zilelor noastre, la declanșarea unor asemenea alegeri înainte de termen.
Pentru aceasta, trebuie să pornim de la textul constituțional (art. 89), care prevede că „după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură”.
În concret, Guvernul actual a fost demis la începutul lunii mai, iar de atunci au fost desemnați trei candidați la funcția de prim-ministru. Primul candidat, desemnat de Președintele României imediat după „căderea” Guvernului, nici nu a mers în fața Parlamentului, ci și-a depus mandatul înainte de împlinirea termenului constituțional de 10 zile în care putea solicita votul de încredere. Ca atare, în această primă situație, nu avem o respingere a solicitării de învestitură din partea Parlamentului.
În schimb, al doilea candidat la funcția de prim-ministru, desemnat exact în momentul în care primul candidat și-a depus mandatul în fața Președintelui, a solicitat votul de învestitură, dar a fost respins de către Parlament.
În fine, la peste trei luni de la aceste evenimente, acum două săptămâni Președintele a desemnat un al treilea candidat la funcția de prim-ministru, însă Parlamentul a refuzat, zilele trecute, să acorde votul de învestitură și acestui guvern propus.
Așadar, după respingerea învestiturii acestui ultim guvern propus, sunt îndeplinite condițiile din textul constituțional prezentat mai sus. Ca atare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, declanșând astfel alegerile anticipate - în concret, avem două guverne respinse în parlament și termenul de 60 de zile împlinit, acest termen fiind calculat de la respingerea primei propuneri de guvern.
Cu toate acestea, este esențial de remarcat cuvântul „poate” din textul Constituției - Președintele a dobândit dreptul de a dizolva Parlamentul, însă doar el decide dacă îl dizolvă sau nu. În tăcerea Constituției, Președintele poate refuza dizolvarea Parlamentului și după 10 sau 20 de candidați de prim-miniștri respinși.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat nici faptul că, la rândul său, Parlamentul îl poate suspenda oricând pe Președinte, iar poporul va decide prin referendum dacă îl demite sau nu. Există, astfel, un control reciproc între Parlament și Președinte, dar președintele are un avantaj esențial: dacă se face o propunere de suspendare a sa, el poate dizolva parlamentul înainte de votarea suspendării.