În data de 2 iulie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Decizia nr. 458 din 25 iunie a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea măsurilor de carantină şi izolare la domiciliu, decizie care a produs numeroase discuţii în spaţiul public.

Dincolo de polemicile pasionale, realitatea este una clară şi crudă, iar ea relevă, din păcate, încă o dată, principala problemă a României postrevoluţionare, care se numeşte, simplu: incompetenţă.

Astfel, la data de 27 mai, Avocatul Poporului sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alineatul 2 din Legea nr. 96/2006, care prevede că "măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii, se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii".

Principala critică de neconstituţionalitate viza faptul că atât carantina cât şi izolarea la domiciliu, fiind aspecte care lezează libertatea persoanei, trebuie reglementate numai prin lege, nicidecum prin ordin de ministru.

Problema nu e nouă, Curtea Constituţională pronunţându-se inclusiv în stare de urgenţă (celebra decizie cu amenzile din 6 mai 2020) în acest sens. Ca atare, soluţia era previzibilă, în sensul declarării neconstituţionalităţii carantinei şi izolării la domiciliu, motiv pentru care adoptarea unei legi rapid era prioritatea 0 a României.

Ce face Guvernul şi clasa politică în general? Nimic, deşi orice om responsabil îşi dă seama că va veni şi ziua în care carantina şi izolarea nu vor mai fi obligatorii, fiind doar o chestiune de timp până la adoptarea şi publicarea deciziei. 

În 25 iunie se pronunţă decizia previzibilă, cu votul a 8 dintre cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale; adică, deloc surprinzător, aproape unanimitate! Ce face clasa politică, care trebuia să intre "în stare de urgenţă de legiferare"? Nimic, din nou!

După o săptămână se publică decizia şi, în plină pandemie, statul e lipsit de orice mijloc de control al populaţiei. Ce fac factorii decizionali? Se gândesc, pentru prima dată, să facă totuşi un proiect de lege! Acum!

Mai trec câteva zile de "muncă asiduă" şi, în sfârşit, în 6 iunie, se adoptă de către Guvern proiectul de lege care este trimis în Parlament!

Proiectul va fi probabil adoptat până la urmă, dar ceea ce s-a întâmplat a dat măsura exactă a incompetenţei şi ignoranţei întregii noastre clase politice!