Câte-un pic, pic, pic. Din cauza risipei, apa din subsolul Bihorului se împuţinează pe an ce trece

Ştiaţi că, la un moment dat, când veţi da drumul apei la robinet, riscaţi să faceţi acest gest degeaba, fiindcă niciun strop nu va mai umezi ţevile? Dar că în alte locuri ale lumii se poartă războaie crâncene pentru apă, ori că hidrologii cei mai pesimişti sunt convinşi că următoarea conflagraţie mondială va avea drept "casus belli" tocmai apa?

Vitală şi de neînlocuit, apa din adâncurile pământului este o resursă regenerabilă, dar care se împuţinează de la an la an, pentru că natura nu apucă să facă "reparaţii" în acelaşi ritm în care omenirea produce distrugeri. "Omul crede că este apă din belşug şi că aşa va fi întotdeauna, dar nu e aşa!", spune directorul tehnic al ABA Crişuri, Pásztor Sándor. Apa din subteran dispare din cauza secetei şi a risipei oamenilor, care nu realizează că aceasta este, de fapt, cea mai de preţ resursă, pe care ar trebui s-o folosească în mod chibzuit. Până nu e prea târziu...

În circuit

Legea Apelor 107/1996 spune clar, din primul articol: apa reprezintă o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat. Aceeaşi lege spune, la articolul 12, că cei care folosesc apa au obligaţia s-o economisească, pentru că nu totdeauna natura reuşeşte să refacă "stocurile" pe măsura consumului.

Apa pe care o beau bihorenii provine din rezerve naturale subterane, cu precădere din pânza freatică, adică primul strat de apă impermeabil, care alimentează izvoarele şi fântânile. Lichidul ajunge aici infiltrându-se prin sol, aşa că pânza freatică este în mare măsură formată din apa de ploaie şi cea din lacuri, râuri şi pârâuri, rocile din subteran jucând rolul de filtre pentru a o face bună de băut.

Apă gratis

În România, Legea Apelor le permite persoanelor fizice să folosească, gratuit şi nelimitat, apă în limita unui debit de cel mult 2 litri pe secundă, nivel considerat suficient pentru uzul unei familii şi, în acelaşi timp, posibil de regenerat în mod natural. În schimb, persoanele juridice trebuie să plătească fiecare metru cub consumat, indiferent de debit. Urmarea? Gratuitatea scade valoarea apei adesea până la zero, aşa că a ajuns să fie consumată cu nemiluita sau, mai corect spus, risipită în toată România. Iar Bihorul nu face excepţie.

Realizarea unui foraj de apă cu debit sub 2 l/s obligă beneficiarul să înregistreze o simplă notificare către Administraţia Bazinală de Apă Crişuri. Prea puţini sunt însă cei care respectă legea, majoritatea săpându-şi o fântână sau un puţ... şi atât. "În judeţul Bihor sunt notificate 895 foraje, dintre care 461 cu adâncime mai mare de 50 metri şi 434 cu adâncime mai mică de 50 metri", spune Anca Mihociu (foto), purtător de cuvânt al ABA Crişuri.

Evident că datele oficiale sunt nereale; numai în comunele din judeţ sunt peste 97.000 de gospodării şi rare sunt cele care nu au cel puţin câte o fântână.

Foraje de control

Problema resurselor subterane de apă a suscitat şi interesul hidrogeologilor, care au stabilit că în subsolul judeţului sunt 9 corpuri de apă, adică 9 "rezervoare" naturale. Cel mai mare şi mai adânc, denumit tehnic ROCR08, se întinde longitudinal în judeţele Satu Mare, Bihor şi Arad, la adâncimi de la 150 metri în jos. Cel mai mare corp subteran exclusiv bihorean este ROCR01 şi se află chiar sub Oradea şi localităţile limitrofe. Celelalte "rezervoare" sunt sub Munţii Pădurea Craiului şi Codru Moma, sub platoul Vaşcău, în zona Valea lui Mihai, sub Depresiunea Beiuş şi în sudul judeţului.

Pentru a şti câtă apă consumă bihorenii, ABA Crişuri a săpat peste 400 de foraje în aşa-numite puncte de reper, stabilite ca apte să furnizeze informaţii relevante privind dinamica apelor din subsol. "Prin ele urmărim caracteristicile apei din subteran, cum ar fi adâncimea şi calitatea", spune directorul tehnic al ABA Crişuri, Pásztor Sándor (foto). Forajele înregistrează şi anomaliile, de pildă dacă dintr-un corp de apă se extrage brusc un debit mai mare decât cel permis prin lege şi prin autorizaţii.

Multe dintre aceste foraje adună date fără întrerupere din 1974 încoace, aşa că evoluţia rezervoarelor subterane este cunoscută cu precizie. Ce indică măsurătorile? Că apa scade neîncetat!

Tot mai jos...

ABA estimează că, anual, din cele 9 corpuri de apă din judeţ se captează - adică se scot la suprafaţă pentru consum - circa 25 milioane metri cubi de apă pentru uzul populaţiei, plus alte 10 milioane mc pentru uz industrial şi zootehnic. Cea mai mare parte din această cantitate este folosită din ROCR01, corpul subteran de sub râul Crişul Repede şi Oradea, de unde se folosesc anual cam 14 milioane mc de apă pentru alimentarea populaţiei şi 6 milioane pentru industrie, irigaţii şi zootehnie.

Îngrijorător este însă că apa din acest loc coboară an de an tot mai adânc. De pildă, la un foraj din Oradea în care în 1974 era la o adâncime de 3,5 metri, apa a coborât în 1990 la 6,5 metri, iar în prezent a ajuns chiar la 8 metri. Un alt foraj, din zona industrială, avea în 1979 o adâncime de 3 metri, în 1981 a coborât la 9,2 metri, în 2001 la 17 metri, iar acum se situează undeva la 10 metri. "Această scădere pronunţată se pune pe seama creşterii consumului de apă", spune reprezentantul ABA Crişuri.

Apă în scădere

Scăderea nivelului pânzei de apă freatice este un fenomen constant şi în restul judeţului, chiar dacă nu se manifestă la fel de drastic. De exemplu, în nordul Bihorului adâncimea apei a scăzut în ultimele patru decenii cu aproximativ jumătate de metru, iar în zona Sălard cu un metru şi jumătate. Diminuări ceva mai puţin intense se înregistrează şi în alte zone, iar creşteri, în schimb, au fost înregistrate în zona Tinca.

Cert este că, din 44 de foraje pe care ABA Crişuri le-a selectat ca relevante, nivelul piezometric, adică adâncimea la care se găseşte apa, scade an de an la 29 foraje, la 3 fiind neschimbat şi la doar 12 în creştere. "ROCR01 este un corp cu risc, datorită faptului că nivelul piezometric din mai mult de jumătate din numărul total al forajelor este în scădere", concluzionează raportul ABA Crişuri.

De ce scade nivelul apei subterane? Principalul factor este reducerea precipitaţiilor, adică seceta, care provoacă o a doua cauză, reducerea debitelor în cursurile de apă de suprafaţă, precum şi exploatarea necontrolată a resurselor.

Specialiştii afirmă că fenomenul nu trebuie să provoace panică, dar trebuie, totuşi, să dea de gândit. "Să ne înţelegem: România şi Transilvania stau fantastic de bine din punct de vedere al bogăţiei apelor subterane şi supraterane, mai ales prin comparaţie cu alte zone, chiar şi europene. Noi nici nu ne închipuim ce înseamnă că în alte locuri oamenii se omoară pentru apă. Dar apa noastră nu va rămâne din belşug, este finită", explică Pásztor. Altfel spus, deşi în prezent avem apă suficientă pentru toate tipurile de consum, peste câteva decenii lucrurile ar putea sta altfel.

Prea ieftină!

Situaţia s-ar îmbunătăţi de la sine dacă ar ploua mult mai mult, dar cum acest lucru nu pare că se va întâmpla, bihorenii ar trebui să înveţe să nu irosească apa. Greu de crezut că acest lucru se va petrece prea curând: neplătind pentru apa scoasă din subteran, oamenii nu conştientizează valoarea ei. "Chiar şi când se plăteşte apa, preţul e prea mic", spune Pásztor. Ca dovadă, la Compania de Apă Oradea un metru cub costă doar 3,97 lei, cu TVA cu tot.

Că bihorenii nu pun preţ pe apă cred şi specialiştii din ONG-urile de mediu. "Folosim apa iraţional, nu ne mai punem problema că ea nu se mai întoarce în emisari, de unde porneşte", afirmă preşedintele Asociaţiei Aqua Crisius, Mihai Togor (foto). Potrivit acestuia, pe lângă vechile fântâni şi puţuri de la ţară apar în ultimii ani tot mai multe captări de ape de suprafaţă, legale sau nu. Oamenii îşi trag apa în gospodăriii direct din râuri ori pârâuri, ca să poată consuma şi mai multă. În schimb, nu există interes, nici măcar din partea locuitorilor din mediul rural, pentru a aduna, pentru udarea grădinilor, apă de ploaie.

Problema nu este specifică doar Bihorului, ba nici măcar României, ci întregii Europe, spun ecologiştii, care constată că pe tot continentul apa este risipită pe scară industrială. Şi prea puţini se întreabă ce vor face dacă apa va ieşi din subteran tot mai puţină şi, cândva, chiar deloc...

DE CALITATE
Mai puţină, dar bună!

Prin forajele săpate în întregul judeţ, Administraţia Bazinală de Apă Crişuri controlează permanent nu doar cantitatea, ci şi calitatea apei subterane. Ţinând cont că apele de suprafaţă, care pot fi poluate cu tot felul de substanţe, ajung tot în pânza freatică, de unde se extrage necesarul de consum pentru populaţie şi industrie, verificarea constantă a calităţii apei subterane este obligatorie, existând patru niveluri de clasificare: foarte bună, bună, slabă şi proastă, acesta din urmă fiind nivelul la care nu mai poate fi consumată.

În ultimii 5 ani, ABA Crişuri nu a identificat probleme în apele din Bihor, starea chimică a acestora fiind clasată ca bună. O excepţie s-a notat în 2013, când apa din corpul de sub Oradea şi împrejurimi a avut o stare chimică slabă, unii parametri verificaţi fiind sub limitele minime prevăzute de lege. Chiar şi aşa, apa a fost potabilă, iar în anul următor a revenit la normal.