Miercuri, 19 mai, Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, a adoptat legea privind insolvenţa persoanei fizice. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, legea va fi trimisă Preşedintelui României în vederea promulgării.

Dacă în termenul legal de 20 de zile, Preşedintele nu solicită reexaminarea legii de către Parlament şi aceasta nu este atacată la Curtea Constituţională, se va emite decretul de promulgare, iar actul normativ va intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României.

Legea adoptată stabileşte că insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.

Legea insolvenţei persoanelor fizice se adresează persoanelor fizice de bună-credinţă, ale căror datorii rezultă dintr-o activitate ce are ca scop satisfacerea unei nevoi personale, cum ar fi restanţele la furnizorii de utilităţi, întârzieri la achitarea ratelor bancare contractate pentru achiziţia unui serviciu sau produs personal etc., şi nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit.

Această lege urmează să se aplice oricărui debitor persoană fizică în situaţia în care îndeplineşte următoarele condiţii: are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin şase luni anterior depunerii cererii în România; este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să-şi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere.

Probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozat a fi realizate faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiză al debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta.