Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român pentru că, timp de mai bine de 18 ani, instanţele româneşti nu au recunoscut decizia Tribunalului din Lisabona, din 1955, prin care se stabilea că Mircea de Hohenzollern era fiul legitim al lui Carol al II-lea.
Procedura exequator, adică acţiunea pentru recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine, a fost iniţiată la Tribunalul Bucureşti, în 1991. Dosarul a urmat un traseu complicat, fiind trimis de trei ori spre rejudecare. Prin strămutare, dosarul a ajuns la Tribunalul Teleorman. Astfel, pe 29 decembrie 2008, cererea lui Mircea de Hohenzollern, susţinută de fiul său Paul, a fost admisă, hotărârea instanţei nu era însă definitivă, procesul fiind încă pe rol la Curtea de Apel Bucureşti.
De altfel, nu este prima dată când Prinţul Paul de România obţine o decizie favorabilă la Tribunalul Teleorman. De fiecare dată, însă, avocatul Casei Regale a atacat decizia, dosarul ajungând în final, prin recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa supremă a casat, de asemenea, de fiecare dată, sentinţa atacată şi a trimis dosarul spre rejudecare.
În urma deciziei, Paul de România poate purta numele princiar şi poate obţine foloase de pe urma moştenirii lui Carol al II-lea, însă nu poate intra în posesia vreunei părţi din Castelul Peleş, care a fost moştenit direct de la Ferdinand I.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, în iunie 2006, cererea de chemare în judecată formulată de Paul-Philippe al României pentru anularea restituirii Domeniului Peleş emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor în favoarea Regelui Mihai I.
Paul-Philippe al României este fiul lui Carol Mircea Grigore al României, fiu al lui Carol al II-lea şi al Ioanei Lambrino.