Deshumarea soţilor Ceauşescu şi expertiza ADN menită să stabilească dacă într-adevăr cei doi au fost înmormântaţi în locul în care au fost comemoraţi de nostalgici şi de familie în ultimii 20 de ani reprezintă punctul final al unui proces lung de mai bine de cinci ani. Legiştii au dat verdictul pe baza probelor ADN.

"Au fost studiate, după criterii riguroase, fiecare oscior, fiecare cartilagiu, chiar dacă erau alterate de trecerea timpului", au dezvăluit surse din anturajul urmaşilor familiei Ceauşescu pentru Libertatea.

"Ni s-a spus că după o examinare vizuală, în care au stabilit - conform procedurii - că e vorba de rămăşiţe umane, s-a trecut la faza măsurătorilor făcute cu tăblia milimetrică, compas, riglă şi bare subţiri din oţel care refac traiectoria unui proiectil ce a străpuns un os. Asta ne-au povestit medicii... aşa s-au stabilit vârsta şi înălţimea celor două persoane, dar şi leziunile provocate prin împuşcare în urmă cu 20 de ani. Aceste date obţinute prin calcule pur ştiinţifice au fost coroborate apoi cu rezultatele testelor ADN făcute pentru comparaţie şi membrilor familiei, dar şi cu informaţiile despre lucrările dentare din aur pe care Ceauşescu le avea. Totul demonstrează, fără nici un dubiu, că rămăşiţele pământeşti sunt ale soţilor Ceauşescu", au mai spus sursele citate.

În aceşti cinci ani, însăşi cea care a iniţiat acţiunea, fiica cuplului Ceauşescu, Zoia, a murit, procesul fiind însă continuat de soţul ei, Mircea Oprean, şi de fratele ei Valentin.

Zoia Ceauşescu a dat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, în 2005, cerând magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti deshumarea părinţilor ei şi efectuarea unor teste care să stabilească identitatea acestora. În expunerea de motive care însoţea cererea de chemare în judecată, aceasta cerea MApN să dovedească faptul că părinţii ei au fost înhumaţi în Cimitirul Ghencea Civil şi efectuarea unei expertize medico-legale. Zoia nu era convinsă că persoanele înhumate în Ghencea civil sunt părinţii ei. În plus, ea solicita şi un loc de veci în acelaşi cimitir, pentru a-şi putea îngropa creştineşte părinţii.