Principiul e pe cât de simplu, pe atât de ingenios: turbina pe gaz funcţionează tot anul, toamna e pus în funcţiune şi cazanul pe gaz păstrat din vechiul CET, iar iarna, în funcţie de necesităţi, sunt pornite încă două cazane cu apă fierbinte.
"Sistemul de producere a energiei termice e gândit modular pentru a obţine cel mai bun randament şi a asigura căldura necesară oraşului în orice condiţii", explică directorul Termoficare, Stănel Necula
Turbină cu "ajutoare"
Noul CET al Oradiei este o maşinărie cu patru "motoare". Indiferent care dintre ele s-ar opri, sistemul de termoficare al oraşului tot funcţionează. "Capacităţile de producţie se suplinesc reciproc, aşa că avariile nu afectează consumatorii", spune directorul Necula.
Potrivit curbei clasate a sarcinii termice pe baza căreia a fost proiectată noua centrală, adică modul în care îi sunt puse în funcţiune componentele, "inima" noului CET este turbina pe gaz. În valoare de 18,8 milioane euro, cel mai modern model de turbină al General Electric din Estul Europei are o capacitate de producţie de 47 mw electric pe oră şi 53 mw termic pe oră.
Ţinut în funcţiune tot timpul anului, utilajul produce atât curent electric (pe care Termoficare îl vinde, câştigând bani inclusiv din bonusul de cogenerare plătit de stat), cât şi energie termică pentru apa caldă şi căldura necesare oraşului.
Toamna, când temperaturile coboară la 3 grade Celsius, este pus în funcţiune şi cazanul pe gaz preluat din vechiul CET, care la rându-i produce electricitate şi furnizează oraşului energie termică de încă 70 mw pe oră.
Iarna sunt pornite, pe rând, încă două cazane cu apă fierbinte (CAF), fiecare cu o capacitate de câte 116 mw termic pe oră. Acestea sunt lăsate la urmă pentru că, producând doar apă fierbinte, sunt mai puţin rentabile decât turbina pe gaz şi cazanul pe gaz al vechiului CET.
Cu o rezervă de 25%
Aritmetic vorbind, necesarul de energie termică al oraşului e asigurat, indiferent cât de grea este iarna. "Turbina produce 53 mw/oră, cazanul pe gaz încă 70, iar cele două CAF-uri câte 116 fiecare. Asta înseamnă o capacitate totală de peste 355 mw/oră, în condiţiile în care cel mai mare consum înregistrat în 2012, pe un frig de minus 15 grade, a fost de 265 mw/oră", spune Necula. Actuala rezervă de 25% (diferenţa de 90 mw/oră între capacitatea totală şi necesarul maxim) urmează să crească pe viitor, pe măsură ce se vor reduce pierderile din reţele.
Directorul dezminte zvonurile cum că oprirea turbinei ar influenţa confortul termic din locuinţele orădenilor. "Dacă turbina se opreşte, populaţia nu simte nicio diferenţă. Motivul e simplu: intră în funcţiune primul CAF, care are o capacitate de producţie de două ori mai mare", explică Necula.
Turbina pe gaz are cea mai redusă capacitate de producţie pentru că a fost dimensionată după necesarul oraşului pe timp de vară. "O capacitate mai mare efectiv nu s-ar fi justificat. În primul rând fiindcă vara, când oraşul consumă doar apă caldă, nu am fi avut ce face cu agentul termic obţinut suplimentar. În al doilea rând, pentru că investiţia ar fi crescut cu câte 900.000 euro pentru fiecare megawat instalat suplimentar", arată purtătorul de cuvânt al Termoficare, Dan Creţu.
În optimizare
Pusă în funcţiune pe 7 octombrie, turbina s-a oprit până acum de 6 ori, din motive care nu au nicio legătură cu agregatul. Practic, sistemele de protecţie ale acestuia sunt atât de performante încât ultima dată, la începutul lui decembrie, utilajul s-a decuplat automat doar din cauza unor banale filtre înfundate. Piesele au fost înlocuite, iar de săptămâna trecută turbina a fost repusă în funcţiune.
Totuşi, termenul limită de 14,6 zile/an în care aceasta poate fi oprită pentru a se încadra în disponibilitatea de funcţionare de 96% garantată prin contractul de mentenanţă încheiat cu General Electric se apropie de sfârşit. "Dacă termenul va fi depăşit din vina sa, firma va plăti penalităţi", spune Creţ, care subliniază că asemenea opriri neprogramate sunt normale: "Turbina e în faza de optimizare. Petrom a reuşit să-şi pună în regim normal de funcţionare centrala de la Brazi abia după 2 ani"...
Limitaţi de instalaţii
Săptămâna trecută, Termoficare furniza agent termic la 108 grade Celsius în reţeaua de transport primar, iar la intrarea în blocuri temperatura era stabilită prin diagrama de reglaj între 42 şi 50 grade, în funcţie de frigul de afară. "Ţinta noastră este să asigurăm 22-23 grade în locuinţe. Dacă nu reuşim tot timpul este pentru că instalaţiile interioare au fost proiectate în comunism să asigure doar nivelul minim de confort", afirmă Creţu.
Pe de altă parte, intervenţiile neautorizate prin montarea de elemenţi suplimentari în balcoane, a unor sisteme de încălzire în pardoseală sau conductele înfundate provoacă dezechilibarea sistemului şi pierderi de temperatură şi debit. "Instalaţiile sunt construite telescopic. Dacă la parter conductele mai mari se colmatează, apar imediat probleme de circulaţie a agentului termic la etajele superioare", spune Creţu.
În fond, încălzirea apartamentelor este un efort comun. Aşa cum oraşul investeşte zeci de milioane de euro în reţelele de termoficare, şi orădenii vor trebui să facă la fel cu instalaţiile din propriile blocuri. Care au aceeaşi vechime şi acelaşi grad de uzură...
(Advertorial)