Meşterii îşi adună ustensilele şi se pregătesc de plecare. După 7 ani de muncă, amplul proiect de reabilitare a Cetăţii Oradea se încheie în această săptămână, iar complexul atât de important pentru istoria locului îşi va aştepta oficial vizitatorii. De asemenea, tot mai multe din încăperile celor 8 corpuri de clădiri îşi întâlnesc noii locatari.
În schimb, rămân în derulare săpături arheologice. Cu fiecare adâncitură făcută, specialiştii descoperă noi mărturii ale trecutului tumultuos pe care l-a avut Cetatea orădeană. Şi nimeni nu poate anticipa ce alte secrete uimitoare ale fortăreţei vor mai fi deconspirate...
Salvare europeană
Finanţat prin Programul Operaţional Regional, proiectul "Revitalizarea Cetăţii Oradea în vederea introducerii în circuitul turistic. Cetatea Oradea - Complex cultural turistic european" a fost depus în 2008 şi demarat un an mai târziu, când complexul s-a şi închis pentru public. De atunci şi până acum, toate clădirile din cele 8 corpuri au fost atent reabilitate, în interior şi în exterior.
"Finanţarea europeană a salvat Cetatea", spune hotărât managerul Dumitru Sim (foto). Dacă Primăria Oradea n-ar fi atras cele 19,6 milioane euro pentru lucrări, fortăreaţa risca să se năruie. Spre norocul orădenilor, a reînviat! Cetatea şi-a redeschis parţial porţile în vară, la Zilele Sfântului Ladislau, apoi la Toamna Orădeană şi acum, din nou, cu ocazia Târgului de Crăciun. Cu fiecare prilej, orădenii au asaltat-o în număr mare, curioşi să o redescopere.
Pe 21 decembrie, aşteptarea ia sfârşit definitiv. Reprezentanţii Primăriei vor pune punct şantierului, iar fortăreaţa va fi oficial inaugurată. Aşadar, muncitorii vor ieşi din Cetate, ca să facă loc turiştilor. Printr-un alt proiect, ce urmează să fie depus spre finanţare, ei vor reabilita şi zidurile fortăreţei, însă în interior şi-au terminat misiunea.
Ca pe vremuri
Fără doar şi poate, lucrările n-au fost uşoare. Meşterii au spus "pas" modernismului şi au folosit tehnici şi materiale similare înaintaşilor. "Nu e uşor să faci tencuială din nisip cu var, fără cimentul care există azi, şi să o pui din mistrie", spune Sim.
Nepricepând acest lucru, unii ar putea acuza că lucrările au fost prost făcute. De pildă, faţada Palatului Princiar, cea mai veche clădire a Cetăţii, este tencuită în valuri, aşa cum era şi în secolul XVII, când principele Gabriel Bethlen a comandat lucrarea.
"Tencuiala vălurită reprezintă o urmă a palatului renascentist. Faţada este netedă doar pe construcţiile ulterioare", explică managerul. Aşa, vizitatorii pot să vadă cu ochii lor cum au trecut epocile peste Cetate.
Muzeul, încă în lucru
Finalizarea lucrărilor înseamnă că turiştii au acces liber în toată curtea Cetăţii, însă nu şi în clădiri. "Este firesc că nu putem lăsa vizitatorii nesupravegheaţi în interior", spune Sim. În afara tururilor ghidate, vor fi vizitabile doar clădirile deja ocupate, cum sunt atelierele meşteşugăreşti.
Nici Muzeul Cetăţii nu va fi încă deschis, pentru că Primăria mai trebuie să primească avizele de la Ministerul Culturii, în baza cărora să poată angaja specialiştii necesari. Până atunci, publicul va putea să vadă doar o expoziţie temporară, cu obiecte ce descriu istoria Cetăţii.
Cât despre ONG-urile şi unităţile de alimentaţie publică ce vor primi spaţii aici, ele nu au fost încă selectate. "Estimăm că în primăvară spaţiile din cele 8 corpuri vor fi complet ocupate", spune managerul proiectului, Dumitru Sim.
Comori din adâncuri
De asemenea, curtea interioară a palatului princiar va avea o zonă unde săpăturile arheologice continuă, aşa că accesul vizitatorilor va fi restricţionat. "Aceste lucrări se fac din bugetul local, putem să le prelungim fără probleme", precizează managerul.
În ultimii 7 ani, arheologii au scos la iveală rămăşiţe ale bisericii Sfânta Maria Mică (care a funcţionat între catedrala romanică distrusă prin incendiere de tătari în secolul XIII şi cea gotică din secolul XIV), capele, morminte de secol XIII-XIV, dar şi din asediul turcesc din secolul XVII, cioburi, monezi şi bijuterii.
Niciodată nu s-au făcut în Cetate săpături atât de aprofundate. "Ne-am dat seama că poate cunoaştem doar o treime din ce avem în Cetate şi ar fi o greşeală să oprim săpăturile. Merg greu, pentru că este cernută fiecare găletuţă de pământ", explică Sim. Nu este exclus, deci, ca arheologii să mai sape doi, poate chiar trei ani. La final, însă, toate descoperirile de sub Cetate vor fi incluse în circuitul unui arheoparc menit să le arate orădenilor de azi care le sunt rădăcinile.