Aşa că cina a fost una diferită: la intrarea în restaurant, fiecare invitat a fost legat la ochi cu o eşarfă, astfel încât să nu mai vadă nimic. Apoi, şi-au petrecut seara în întuneric, bazându-se doar pe ajutorul unor tineri care le puneau apă în pahare ori le indicau unde le sunt farfuriile.
Experienţa a fost inedită pentru meseni, printre care s-au numărat şi învăţătoare de la Şcoala Cristal: şi-au dat seama că, fără vedere, le este greu chiar şi să recunoască mâncarea ori să-şi coordoneze mâinile pentru a-şi duce furculiţa cu mâncare spre gură.
"Vă mulţumesc că aţi acceptat să simţiţi lumina", le-a spus celor prezenţi Bianca Puşcaş, care a precizat şi cât de impresionată a fost de copiii nevăzători pe care i-a cunoscut în şcoala Cristal şi care acceptă handicapul lor cu o maturitate ce de multe ori nu este întâlnită printre adulţi.
Directoarea centrului, Rodica Lezeu, a spus că, pe lângă lipsa materialelor didactice şi aparaturii specifice lor, copiilor le este foarte greu să îşi înţeleagă soarta: ""Eu când o să văd?", este întrebarea pe care copiii o pun mereu".
Cei prezenţi au făcut şi donaţii într-o urnă anume adusă în restaurant. În plus, au precizat cei doi soţi, alţi prieteni care n-au putut fi prezenţi la cină au ales să trimită sume de bani ce vor ajunge tot în conturile şcolii, pentru achiziţia de materiale didactice necesare copiilor nevăzători.