În data de 5 iulie a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 57/2019 privind Codul Administrativ. Codul Administrativ a fost inițial adoptat sub forma unei legi care însă a fost declarată neconstituțională în ansamblul său de către Curtea Constituțională, iar proiectul de lege s-a întors în Parlament pentru a fi pus în acord cu decizia Curții Constituționale.

În mod surprinzător, însă, proiectul nu și-a mai urmat cursul legislativ firesc, ci a fost adoptat sub forma unei Ordonanțe de Urgență. Dar anomaliile nu se opresc aici. În loc să fie publicată în Monitorul Oficial, aceasta a fost „întoasă” în Guvern, deși nu există dispoziții legislative care să permită o astfel de procedură, este modificată și, finalmente, în data de 5 iulie 2019 este publicată în Monitorul Oficial.

În fine, o ultimă remarcă formală vizează faptul că am ajuns să avem un Cod administrativ fără cod de procedură administrativă, care în mod firesc ar fi trebuit să fie adoptat înaintea Codului Administrativ.

Pentru justificarea procedurii ordonanțelor de urgență, Guvernul arată, în expunerea de motive, că s-au avut în vedere, în primul rând, angajamentele constante și termenele asumate de România în raport cu instituțiile Uniunii Europene, precum și riscurile de suspendare a fondurilor aferente unor programe operaționale, ca urmare a neimplementării în termenele asumate în documentele strategice, inclusiv Acordul de Parteneriat încheiat cu Comisia Europeană, a unor măsuri de reformă a administrației publice, a căror reglementare nu mai poate fi amânată.

Chiar dacă este mai mult decât evident că adoptarea acestui Cod prin Ordonanță de Urgență este o măsură vădit neconstituțională (de altfel a existat inclusiv o scrisoare deschisă semnată de profesori de drept administrativ de la cele mai importante universități din țară anterior adoptării OUG), problema practică este reprezentată de faptul că acest Cod a intrat în vigoare și el poate fi atacat direct la Curtea Constituțională numai de către Avocatul Poporului, instituție care încă analizează posibilitatea unei astfel de sesizări.