Cu puţin timp în urmă am adresat Comisiei Europene o întrebare cu solicitare de răspuns scris cu privire la gradul de absorbţie extrem de scăzut a fondurilor europene în sectorul vitivinicol. În România, gradul de absorbţie a fondurilor europene în sectorul vitivinicol a scăzut de la 100% în 2014 la aproximativ 10% în prezent. Potrivit reprezentanţilor Patronatului Naţional al Viei şi Vinului, principala cauză care a determinat această scădere alarmantă o reprezintă cerinţele Curţii de Conturi în ceea ce priveşte redactarea legislaţiei. În urma controalelor la APIA şi la Autorităţile de Management al Programelor Operaţionale, Curtea de Conturi face recomandări desprinse de realitate şi care nu doar îngreunează activitatea acestor instituţii, dar le şi blochează. Abordarea Curţii de Conturi este una strict teoretică, impunând condiţionalităţi mult peste cerinţele regulamentelor şi directivelor europene.

În lipsa unei pregătiri de specialitate ori a cunoştinţelor specifice domeniului vitivinicol, abordarea acestora este una strict birocratică şi generează, în consecinţă, blocaje majore în accesarea fondurilor europene. Astfel de practici afectează gradul de absorbţie a fondurilor şi îngreunează birocraţia la nivelul instituţiilor. Am adresat Comisiei Europene, o întrebare cu solicitare de răspuns scris, în baza procedurilor parlamentare de care dispun, prin care am solicitat să mi se comunice care sunt instrumentele avute la îndemână de către instituţie pentru a preveni astfel de blocaje, permiţându-se creşterea gradului de absorbţie atât la nivelul sectorului vitivinicol, cât şi la nivelul celorlalte sectoare.

Zilele acestea am primit răspuns din partea Comisarului european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, domnul Phi Hogan, care mi-a transmis faptul că, pentru a se asigura continuitatea între programele de sprijin din sectorul vitivinicol, a fost stabilită o nouă perioadă de cinci ani de programare a sprijinului pentru exerciţiile financiare 2019-2023, condiţionată de disponibilitatea fondurilor începând din 2021. Vă redau mai jos răspunsul domniei sale:

"Comisia acordă o importanţă deosebită programelor naţionale de sprijin în sectorul vitivinicol finanţate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, programe care constituie un instrument esenţial pentru sporirea competitivităţii vinurilor europene.

Când a aliniat legislaţia relevantă la Tratatul de la Lisabona, Comisia s-a folosit de oportunitate pentru a introduce elemente de clarificare, de simplificare şi de subsidiaritate, precum şi de reducere a sarcinii administrative în textele juridice referitoare la programele de sprijin în sectorul vitivinicol, asigurând totodată protejarea intereselor financiare ale Uniunii. De asemenea, Comisia monitorizează constant implementarea programelor şi furnizează asistenţă statelor membre în această privinţă. În acest scop, Comisia a elaborat Orientări pentru implementarea programelor naţionale de sprijin în sectorul vitivinicol, oferind exemple şi explicaţii cu scopul de a ajuta statele membre în acest proces.

În sfârşit, pentru a se asigura continuitatea între programele de sprijin din sectorul vitivinicol, a fost stabilită, de asemenea, o nouă perioadă de cinci ani de programare a sprijinului pentru exerciţiile financiare 2019-2023, condiţionată de disponibilitatea fondurilor începând din 2021."

Material publicat cu sprijinul Grupului PPE. Daniel Buda, membru al Comisiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală, al Comisiei de Dezvoltare Regională şi al Comisiei de Afaceri Juridice din Parlamentul European.